POLITICĂ

Diversitatea culturală în România

Ca orice stat modern, România recunoaşte existenţa diversităţii culturale atît pe teritoriul său, cît şi la nivelul Uniunii Europene. În perfectă armonie alături de cetăţenii români trăiesc diferite alte comunităţi etnice, cu tradiţii culturale, lingvistice şi religioase specifice.

Conform recensămîntului din anul 2002, 10,5% din populaţia României are altă etnie decît cea română, iar 9% din populaţie are altă limbă maternă decît limba română. În prezent, 20 de minorităţi reprezintă comun

ităţi de peste 1.000 de persoane. Dintre acestea, maghiarii reprezintă circa 6,6% din populaţie, romii - 2,46%, restul etniilor numărînd sub 1% din procentul populaţiei. Ca repartizare pe zone, maghiari se găsesc în: Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Moldova (judeţul Bacău). Romii îndeosebi în Transilvania, Banat, Oltenia şi Muntenia.

Un aspect aparte îl reprezintă regiunea Dobrogea, unde convieţuiesc mai multe comunităţi etnice însemnate: ucraineni, ruşi/lipoveni, turci, tătari, greci, italieni, precum şi alte etnii mai puţin numeroase. Această diversitate etnică specifică Dobrogei reprezintă un exemplu de toleranţă şi convieţuire a diverselor culturi de ordin religios şi lingvistic.

La nivel legislativ, România permite minorităţilor etnice prin legea privind statutul minorităţilor naţionale din România în Capitolul I Art. 5 din dispoziţii generale: „Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase“. Tot în această lege mai sunt prevăzute multe alte drepturi precum: dreptul de a învăţa în limba maternă, dreptul de a folosi limba maternă în justiţie şi în instituţiile administrativ-teritoriale unde minorităţile depăşesc un anumit procent, dreptul de a înfiinţa lăcaşe religioase şi de învăţămînt etc. Minorităţile naţionale pot beneficia şi de subvenţii din bugetul de stat sau bugetele locale.