POLITICA

Cum scapam de Basescu-Boc

In democratie, ca in dictatura

 

Pentru ca vointa populara sa aiba sorti de izbanda in a inlocui actuala conducere a tarii, trebuie sa analizam afirmatiile facute chiar de cei vizati. Astfel, pentru inlocuirea lui Traian Basescu, este necesar un milion de suporteri in strada. Dar, atentie!, nici asa nu este sigur, caci Basescu se poate razgandi dupa 5 minute. Cu alte cuvinte, dupa 7 ani de putere, au slugi peste tot, se cred puternici si siguri pe golaniile la care au o experienta vasta. Ei cred ca mereu vor fi la numaratoarea voturilor, precum celebra Roberta. In timpul petrecut la guvernare, au acaparat institutiile statului in punctele-cheie pentru a fi pe mai departe. Asemeni Partidului Comunist, PD-L-ul este organizat, putem spune, tot de oamenii vechiului partid-stat. La 22 de ani de la revolutie, democratia s-a transformat in democratie dictata prin legi si birocratie. Dovada sta faptul ca trotuarul ramane singura cale de acces pentru oamenii simpli, strada fiind dreptul celor care detin masini noi, nu la mana a doua. Jandarmii sunt sfintii aparatori ai strazii ca bun de patrimoniu national. Cu ajutorul legii, si in democratie se pot comite abuzuri mai ceva ca intr-o dictatura. Perchezitii la intrarea in Piata Universitatii sunt instrumentul legal de intimidare si arestare abuziva prin simpla acuzare ca detii ceva ce iti poate fi pus in buzunar sau se poate doar afirma. Aici, cetateanul nu este nici liber si nici aparat in vreun fel de lege, ci doar: taci, esti arestat! Astfel, speranta democratica de inlaturare a puterii este nula, caci democratia ii apara pe ei, nu pe cine nu este cu ei. Pentru ca Basescu, Boc si restul sa fie inlaturati, trebuie neaparat facuta in mod nelegitim, ilegal, caci democratia este sfanta, la fel ca dictatura.

POLITICA

Romania fierbe, Basescu nu vede

(Partidul Comunist, ultima reduta)

Dupa 7 ani de guvernare, actualul PD-L face exact ca fostul PCR, desigur, cu mai putina demnitate. Caci astazi demnitatea nu mai este decit o fata mare care este legal violata, transformind sigur orice lucru bun intr-o curva. Cind erau siguri ca au tara sub papuc, hotii cu chip de alesi ai neamului au un vis urit, precum chipul lui Traian Basescu. Pentru prima data sunt mindru ca sunt roman si sper sa nu fie doar un vis. Oamenii din strada au demonstrat ca sunt demni, pasnici si foarte bine pregatiti intelectual. Acum, puterea sta pitita si actioneaza cu jandarmii infiltrati intre romanii adevarati. Incercind sa nu lase adevarata Romanie sa fie demna si denaturind protestele din Bucuresti pe seama huliganilor de la Steaua, Rapid, Dinamo, de parca am fi la stadion sa vedem un traditional derbi. Au dreptate, politica si fotbalul sunt cam la fel, doar ca meciul acesta nu s-a mai jucat pina acum. Politicienii si adevaratele probleme ale oamenilor nu au mai fost spuse in toate orasele de citeva sute de oameni. Puterea are mingea si paseaza unde vrea ea, dar surpriza a intrat pe teren si un arbitru ii penalizeaza pentru joc pasiv. Intr-o tara cu pretentii democratice, ministrul de interne Igas nu exista in timp ce fierbe strada. Premierul Boc scoate timid, dar tactic capul, ingrijorat de jandarmul ranit, pomenind de starea pacientilor din urma conflictelor. Dar de atita grija nu a putut sa-si aminteasca si de ce se intimpla, sa faca ceva sa isi asume raspunderea ca pe hotaririle de Guvern. Unde a uitat solutiile de guvernare, unde sunt desteptii de altadata?! Basescu face ce stie mai bine, zace in nesimtire. Nu ii pasa de problemele cetatenilor si se duce pe pirtie, unde simte pe pielea lui cum ii aluneca barca la vale. Opozitia este si ea timida si scoate usor capul, caci nici ei nu sunt acolo unde trebuie, nu au solutii si sunt total descoperiti ca poporul vrea demnitate, politici sociale, legi drepte si subiecte la care sunt si ei partasi, precum Rosia Montana, petrolul, gazele, autostrazile, taxa auto, salariile taiate, banii imprumutati de la FMI etc. Iata ca acum, daca nu au ei controlul, nu isi risca sacoul. Ponta este la raliu, nu ii pasa de ce se intimpla, apoi fuge la coana UE sa traga sfori, sa mai vinda ceva pentru a fi legitim. Antonescu e zurliu si nu vede ca este in pustiu si poporul este viu si vede ce este putred si alterat. Astfel, nu se mai poate si ce sa se faca ei, ca acum nu mai pot confisca Romania. Sunt mindru ca pina acum este in strada doar ce este bun la al meu popor roman. Mai refuz sa fiu nebun si sa mai cred ca acum vinovat este un suporter.

politica

PSD-ul, la roşu

Odată cu apogeul politic atins prin cele două, chiar trei mandate de preşedinte ale lui Ion Iliescu, PSD-ul actual a trecut prin numeroase schimbări. Această casă mare a politicului, lipsită de o mînă forte, rămîne mereu nefinisată în căutarea direcţiei. În loc să construiască o imagine de maturitate, PSD-ul se întrece în gafe de partid de grupa mică. Devorarea fostului preşedinte PSD Mirce Geoană arată că luptele interne din partid nu se termină nici în timp ce pe fondul crizei PD-L-ul se scufundă în sondaje. Prin acest mod opoziţia ţine morţiş să arate românilor că nu au pe cine se baza la următoarele alegeri parlamentare din 2012. Fără să fie preocupat de adevăratele probleme ale ţării, PSD-ul atrage atenţia prin problemele interne - suspendarea din funcţia de Preşedinte al Senatului şi excluderea din partid a lui Mircea Geoană. O gravă greşeală politică, prin faptul că transmite românilor că se păcăleau cu PSD-ul şi fostul candidat la preşedinţia României. Prin excluderea lui Mircea Geoană, PSD-ul arată cît de roşu este şi nepregătit să revină la putere. Setea de putere şi graba de a ajunge la ea duc la un lanţ de greşeli ce pot spulbera electoratul. Orgoliul dintre propriii membri arată clar lipsa unui lider care să ţină cu mînă forte micile ranchiune şi frustrări ale unor membri. Alianţa cu PNL în USL face dovada disperării cu care încearcă să vină la putere. După ce s-au ars cu participarea la guvernare alături de PD-L, acum doresc suspendarea Preşedintelui Traian Băsescu. Un lucru greşit, ce i-ar da posibilitatea lui Băsescu să candideze din nou la Preşedinţie. Excluderea lui Mircea Geoană nu arată decît incapacitatea PSD-ului şi încăpăţînarea de a pierde la capitolul imagine.

POLITICĂ

Diversitatea culturală în România

Ca orice stat modern, România recunoaşte existenţa diversităţii culturale atît pe teritoriul său, cît şi la nivelul Uniunii Europene. În perfectă armonie alături de cetăţenii români trăiesc diferite alte comunităţi etnice, cu tradiţii culturale, lingvistice şi religioase specifice.

Conform recensămîntului din anul 2002, 10,5% din populaţia României are altă etnie decît cea română, iar 9% din populaţie are altă limbă maternă decît limba română. În prezent, 20 de minorităţi reprezintă comun

ităţi de peste 1.000 de persoane. Dintre acestea, maghiarii reprezintă circa 6,6% din populaţie, romii - 2,46%, restul etniilor numărînd sub 1% din procentul populaţiei. Ca repartizare pe zone, maghiari se găsesc în: Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Moldova (judeţul Bacău). Romii îndeosebi în Transilvania, Banat, Oltenia şi Muntenia.

Un aspect aparte îl reprezintă regiunea Dobrogea, unde convieţuiesc mai multe comunităţi etnice însemnate: ucraineni, ruşi/lipoveni, turci, tătari, greci, italieni, precum şi alte etnii mai puţin numeroase. Această diversitate etnică specifică Dobrogei reprezintă un exemplu de toleranţă şi convieţuire a diverselor culturi de ordin religios şi lingvistic.

La nivel legislativ, România permite minorităţilor etnice prin legea privind statutul minorităţilor naţionale din România în Capitolul I Art. 5 din dispoziţii generale: „Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase“. Tot în această lege mai sunt prevăzute multe alte drepturi precum: dreptul de a învăţa în limba maternă, dreptul de a folosi limba maternă în justiţie şi în instituţiile administrativ-teritoriale unde minorităţile depăşesc un anumit procent, dreptul de a înfiinţa lăcaşe religioase şi de învăţămînt etc. Minorităţile naţionale pot beneficia şi de subvenţii din bugetul de stat sau bugetele locale.

POLITICĂ

Puterea de acţiune a televiziunii

Este de neconceput o campanie electorală modernă fără televiziune. Acest mijloc de informare are o împortanţă hotărîtoare în campania electorală. Televiziunea ne aduce foarte aproape de candidat. Din cauză că îl vedem pe ecran, aşa cum vedem pe actorii noştri preferaţi, există tendinţa de a evalua politicienii după farmecul personal şi pe baza unor criterii mai relevante pentru vedete decît pentru oficialităţile publice. Politicienii turbează de mînie cînd sunt nevoiţi să vorbească pentru un public de cîteva sute sau cel mult mii de spectatori, ştiind că cea mai neînsemnată emisiune de televiziune, fie ea şi locală aduce zeci de mii de telespectatori.Televiziunea este privită drept cel mai agreabil mod de informare, cel mai uşor de înţeles, este locul în care personalităţile politice se pot afirma cel mai bine. Este un furnizor de mesaje simplu şi plăcut, de aceea îşi îngădue să forţeze unele obstacole în cadrul grupurilor manifestîndu-se un interes relativ scăzut pentru politică, astfel încît există tendinţa de a acorda ceea mai mare pondere mijloacelor utilizate pentru urmărirea unei campanii.
Există trei modalităţi prin care omul politic îşi poate face simnţită prezenţa pe micul ecran. În primul rînd, prin programele obişnuite, emisiuni consacrate, îndeosebi apolitice de varietăţi, culturale, etc. Una dintre emisiunile cele mai urmărite şi mai bine adaptate este Jurnalul Televizat, care informează despre desfăşurarea campaniilor, în timpul acesta reporterii TV însoţesc pe teren candidaţii, transmit imaginile de la mitingurile lor, orarele acestora fiind de obicei stabilite în aşa fel încît ştirile de la începutul serii să poată difuza imagini în direct şi pe cît posibil cîteva vorbe de duh alături de sloganurile care vor fii tot ceea ce se va reţine la final din prestaţia politicianului. Avantajul Jurnalului şi al emisiunilor consacrate este că acestea au publicul lor, pe care omul politic nu mai trebuie să îl atragă. El beneficiează de succesul obişnuit al emisiunii fiind urmărit atît de adversari cît şi de adepţi.
O altă posibilitate o constitue emisiunile oferite sau vîndute candidaţilor, tribunele în care se exprimă liber, asumîndu-şi răspunderea pentru ceea ce spun, cu condiţia de a respecta un cadru stabilit de postul de difuzare. Desigur mesajele publicitare sunt scurte şi concise pentru a fi prezentate între emisiuni sau în cadrul lor. Astăzi partidele se străduiesc să-şi facă publicitatea cît mai activă apelînd la specialiştii din domrniu. Posturile de televiziune programează emisiuni politice specifice, folosind din plin resursele limbajului audio-vizual, propunîndu-şi să se pună în slijba publicului, nu în cea a formaţiunilor politice. Aceste emisiuni se vror obiective, în general sunt contradictorii, omul politic nu are control asupra lor şi se urmăreşte să fie spectaculoase pentru ca publicul să dorească vizionarea lor. Aici realizatorii se vor strădui să pună politicul în dificultate prin întrebări incomode, însă acesta va avea posibilitatea să răspundă la întrebările cele mai dificile, după o listă întocmită de colaboratori săi.

POLITICĂ

Formatori de opinie

Rorul mass-media în campaniile electorale a ajuns să constate că influenţa lor nu se exercită decît prin aceşti intermediari între marile mijloace de difuzare şi public. Cine sunt cei care în jurul lor dau strălicire propiilor idei, şi impun propria opţiune altora? Cercetarea îşi propune să-i identifice iar politicul se strădueşte să-i convingă. De seducerea unuia poate însemna seducerea unui întreg grup sau grupurilor pe care le influenţează. Într-o societate care posedă simnţul erarhiei, influenţa sa este mare, şi mulţi alegători se decid în funcţie de îndrumările sale. Aici notorietatea o are doctorul, preotul, învăţătorul, etc.
Personalitatea pilot aparţine mai degrabă lumii vedetelor de consum făcînd parte din lumea cîntecului sau a cinematograficului, a literaturii sau a afacerilor, ea este o stea a cărei strălucire va lumina şi candidatul ales. Dacă acest candidat este şi el un star politic, personalităţile care i se alătură se poziţionează de asemenea ca staruri. În cazul acesta iluminarea este reciprocă. Vedetei la care se apelează sau care preîntîmpină apelul pentru susţinerea unei candidaturi i se recunoaşte o anumită greutate a opiniei, se admite că influenţa ei este reală. Astfel între candidat şi vedetă se produce un schimb de procedee. De asemenea, alegerile prezidenţiale se pretează la etalarea personalităţilor, întîlnirilor la vîrf, aglomeraţiei de staruri. Unele vedete care şi-au dobîndit faima în alte domenii sunt tentate să se lanseze în politică.
Experţii sunt profesioniştii mass-media ziarişti, specialişti în sondaje, profesori universitari deseori consultanţi care comentează evenimentele, încercînd să reflecte opinia publică sau să prevadă evoluţia acesteia. Influenţa lor se exercită prin opţiunea de a valoriza o temă sau alta, de a pune o întrebare sau alta. Ei îndeplinesc funcţia de „ageda setting” adică precizează obiectivele alegerilor şi ordinea importanţei acestora, fixează într-o oarecare măsură, agenda campaniei şi situează politicienii. Obiectivele evidenţiate de experţi nu sunt neapărat şi cele care îi frămîntă pe alegători.

POLITICĂ

Publicurile ţintă


Politicianul nu se poate adresa unor oameni la fel ca altora. El trebuie să îşi aleagă cuvintele, stilul, în funcţie de fiecare categorie de public căruia i se adresează. Oamenii vorbesc diferit, şi au interese şi necesităţi diferite. Dacă urmăreşte să sensibilizeze marea majoritate el trebuie să pună la punct mesaje de sinteză, şi să calculeze astfel cel mai mare divizor comun al tuturor cetăţenilor vizaţi. Dacă dimpotrivă se doreşte concentrarea cu prioritate asupre unei categorii, va fi nevoie de adaptarea lui la acest public. Astfel omul politic trebuie să afle cine este, ce gîndeşte şi ce vrea. Determinarea comportamentului politic este un mecanism extrem de complicat în care trebuie luate în calcul caracteristicile socio-demografice, anumite trăsături de personalitate, condiţiile de trai, aspiraţile alegătorilor şi să fie măsurate presiunile pe care le suportă în mediul lor. Se doreşte opţinerea de informaţii complete despre aceşti oameni de care va depinde mîine soarta unui candidat sau a unui partid. Apelarea la surse oficiale de informaţii (recensăminte, statistici) precum şi la rezultatul lucrărilor ştiinţifice aflate la dispoziţie. Se comandă realizarea de studii institutelor de sondaje. Cele care se ocupă cu estimările rezultatelor fac vîlvă în presă. Însă ceea ce se dă publicităţii, partea vizibilă a sondajelor, nu este decît o infimă monstră de din ceea ce se intreprinde pentru a ajuta partidele şi candidaţii să-şi stabilească teritorile de cucerit adică electoratul tintă.
Modalitatea clasică de subdivizare a electoratului este analiza socio-demografică care împarte cetăţenii după sex, vîrstă, profesie. Apoi se ţine seama, respectînd proporţiile, de feluritele preocupări şi revendicări din diverse domenii. Pensii pentru vîrstnici, fiscalitate pentru comercianţi. O altă clasificare a electoratului este ceea a participări la vot. Aceştia sunt pasivi şi activi determinanţi în rezultatul unei campanii electorale iar obiectivul propagandei fiecărui candidat sau partid este acela de ai convinge să voteze pentru ele. Acest grup de electorat pasiv alcătuit din indiferenţi, ezitanţi sau din leneşi, obosiţi, deprimaţi de dificultăţile de zi cu zi ar fi tintele vurnerabile ale comunicări de masă. Nu întodeauna este de ajuns să convingi alegătorul să voteze pe cutere candidat uneori este nevoie mai întîi să-l convingi să nu dea datoria electorală pe o partidă de pescuit.

POLITICĂ

Procesul de evaluare


Dacă de exemplu , candidaţii la preşedenţie fac campanie într-o anumită zi, nu este posibil ca postul naţional sau local să îi prezinte pe toţi. Astfel, întreaga zi ar fi ocupată numai de acea emisiune politică. La fel şi în presa scrisă, nu fiecare candidat va putea fi prezentat pe prima pagină. Judecăţile de valoare ale mijloacelor de informare în masă hotărăsc asupra problemelor şi persoanelor care vor fi prezentate, cît şi asupra spaţiului ce îl vor primi şi în ce mod vor apărea. Cine va beneficia de cea mai amplă prezentare? Este o chestiune la discreţia totală a presei. „Procesul de evaluare” funcţionează pe parcursul campaniei pe măsură ce editorii, producătorii şi receptorii decid cine merită să fie prezentat şi cine nu. Cînd presa alege dintre cei plasaţi pe primele locuri la debutul unei campanii, acest lucru modifică strategiea politică în mod semnificativ. Un candidat trebuie să se dovedească activ la începutul campaniei electorale şi să atragă atenţia presei. Cel ce aşteaptă pînă la sfîrşitul primei faze pentru a-şi concentra atacul asupra contracandidaţilor riscă deja ca presa să-l scoată din jocul politic. Presei îi place să stabilească învingătorii din campanie încă de la începutul ei. Dacă nu eşti situat printre primii încă de la început ai toate şansele să fi uitat pe parcurs. Candidaţii ştiu că nominalizarea lor de către presă ca fiind reprezentativi este mare. Alegătorii care nu vor să-şi piardă timpul cu o studiere atentă a politicii urmăresc mijloacele mass-media pentru a fi ghidaţi în privinţa candidaţilor cu cele mai mari şanse. Printre alegătorii devotaţi există o predispoziţie să aleagă pe cei cu şanse reale de cîstig.

POLITICĂ

Politicienii şi accesul la mijloacele de informare


Mijloacele de informare au mărit influenţa abordării orientate spre individ în procesul electoral. Acum alegătorii, prin mass-media, privesc cu atenţie mai mulţi candidaţi şi nu ajung în cabina de vot, în ziua alegerilor, cu impresiile impuse de apartenenţa la unul dintre partide. Fluxul mesajelor politice îi determină pe alegători să se bazeze pe presă în loc de partide, ca sursă de informare cu privire la candidaţi şi problemele puse de aceştia. Candidaţii reacţionează faţă de acest proces printr-o tot mai redusă identificare cu partidul, concentrîndu-se asupra utilizării mass-media ca principal canal de atragere a electoratului. În ce măsură mijloacele de informare în masă au devenit participanţi şi nu doar prezentatori ai proceselor politice. Presa ajută publicul, descrind ceea ce se întîmplă pe scenă. În acest fel mijloacele de informare în masă sunt prezentatori, interlocutori ai auditoriului şi nu actori. Deoarece a crescut rolul presei în politică, angajaţii mijloacelor de informare în masă pot ajunge pînă la nivelul la care abandonează publicul şi intră în rîndul actorilor. Presa decide candidaţii credibili, problemele importante, candidaturile care merită atenţia alegătorilor şi cele care pot fi ignorate.

Oameni vechi alegeri noi

După primele alegeri Europarlamentare întreaga clasă politică de pe la noi a urmărit ,,cu ochii în patru“ ca nu cumva să se practice acel aşa-zis turism electoral. Astfel mai mulţi observatori din partea formaţiunilor politice participante s-au plimbat de colo, colo în pantofi cu toc ca nişte balerine, în vîrful picioarelor. Veghind la buna desfăşurare a scrutinului. Cum din satele proaspăt europene căruţa cu votanţii străbate cu greu uliţele pline de noroiul din urma ploilor de toamnă tîrzie. După toate acestea eurocandidaţii s-au grăbit ca în ceasul al doisprezecelea, să treacă şi pe la preot să fie unşi cu cele sfinte. Prin urmare toţi se cred ,,în slujba cruci şi a neamului românesc“. Numai că neamul românesc este din ce în ce mai mic fugind de mirosul de tămîie de pe aici către alte meleaguri mai curate şi de mult europene. În acest mod proaspătul ales are totuşi un electorat european răspîndit prin mai multe state ale Uniuni avînd pregătit un discurs de persuasiune pentru alegătorii de prin România şi de pe la alţii.

(Daniel Florin Ghiţă).