la cumpăna dintre ani!

LA MULŢI ANI!

Ca un capăt de drum anul 2008 ia sfîrşit lăsînd locul unui nou an. Dar anul cel nou nu este aşa plin de speranţe pozitive. Acutizarea crizei economice ameninţă fericirea romanului, nu numai celui de rînd ca întotdeauna. Anul 2009 pare a ţine în mînă o coasă care va străpunge în special punga celor îmbogăţiţii în diverse feluri. Afaceriştii de speculă precum cei din terenuri, construcţii imobiliare plîng după vremurile cînd aşteptau să mai treacă o zi, o lună, un an pentru că în fiecare clipă averea lor sporea. La anul adio bani fără muncă, adio domnule premier Călin ( file de poveste taxa auto)şi la mulţi ani domnule prim ministru Boc să ne conduceţi bine spre criza ce vine. Iar de la Cotroceni Băse tine cîrma corabiei România prin ale cărei vele suflă vîntul de criză să vă ţineţi bine. Nu de alta dar anul ce vine este tocmai anul alegerilor prezidenţiale şi ca un comandant de vas, pe furtună nu vă las. Acum cînd criza vine puterea o împart cu tine. Tu strînge cureaua bine că eu vreau să trăiesc bine. 2009 fi bun şi mai lasămă un tun şi promit că de acum parlamentul scoate fum că de nu va fi aşa Guvernul va cădea şi Gioană se va supăra. Aşadar dragă copii vam mai zis şi azi prostii. Că de nu mă mai votaţi adio fasole cu cîrnaţi şi adio jucării că de bine vă voi feri. şi cu mare siguranţă vă voi mai păcăli o dată. Poate chiar din nou cu Stolo că de nu o să fiu solo. LA MULŢI AMI!

Cum afectează presa societatea

Cum afectează presa societatea

Presa este considerată a patra putere în stat. Ea este întîlnită pe tot globul, find prezentă în toate locurile fierbinţi la toate evenimentele anunţate şi neanunţate.Mass-Media este prezentă în toate statele din lume indiferent de regimul politic sau cultural.Pentru o societate modernă mijloacele Media reprezintă seva din care se hrănesc membri ei oameni simpli intelectuali şi chiar elitele.Orice om de pe glob se întîlneşte apeoape zilnic cu unul din principalele mijloace Media ( presă scrisă , radio , televiziune şi mai recent internetul). Find permanent lîngă omul din societate media exercită în permanenţă o influenţă asupra sa. Dacă ponim de la principalele funcţii ale Media : de informare, de formare, de divertisment observăm clar că Media este un puternic mijloc de influenţare a individului şi a societăţi în care este integrat. Se spune despre presă că este expresia societăţi politice în care îşi desfăşoară activitatea. Zilnic presa relatează diverse fapte interviuri , anchete , opinii pro şi contra find influenţată şi la rîndul ei influenţînd mai departe . Prin Media înţelegem mijloace de comunicare în masă, un sistem deosebit de complex care pune în mişcare o diversitate de mijloace şi factori. Capitaluri imense, echipamente tehnice sofisticate, resurse umane uriaşe. Avînd ca beneficiar al produselor sale miliarde de oameni. Ceea ce face din Media un fel de centru gravitaţional în raport cu care se poziţionează cu celelalte segments ale societăţii. Cuvîntul comunicare comform dicţionarului enciclopedic înseamnă : înştinţare, stire , veste, aducere la cunoştinţă a unor acte de procedură , în vederea exercitări drepturilor şi a obligaţilor ce decurg pentru părţile participante la acest act. În limita unor termeni care curg obişnuit de la data comunicării.Într-o altă accepţie comunicarea înseamnă . Prezentarea într-un cerc de specialişti a unei lucrări ştinţifice. Un mod fundamental de interacţiune psiho-socială a persoanelor. Realizată în limbaj articulat sau prin alte coduri în vederea transmiteri de informaţii, a obţineri stabilităţi sau a unei modificări de comportament individual sau de grup. În lucrarea Teoria Comunicări autorul Vasile Tram este de părere că:“în sensul cel mai general se vorbeşte de comunicare de fiecare dată cînd un sistem ,o sursă influenţează alt sistem în speţă un destinatar. Prin mijloacirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care ne leagă . Cuvîntul comunicare are un sens foarte larg . El cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident aceasta nu cuprinde numai cuvîntul scris sau vorbit ci şi muzica teatrul baletul artele vizuale şi în fapt toate componentele umane.”

Varietatea şi mobilitatea formelor comunicări de masă ne invadează viaţa ,făcînd ca produsele şi serviciile ei să devină pentru noi oameni indinspensabile.

Societatea şia det seama de puterea de influentare a presei încă de la începuturile ei . Începînd cu prima publicaţie tipărită Le Gazette fondată de Renodou care a încercat să elimine concurenţa astfel el a atras pe Jean Epstein un burghez parizian de origine germană care primea şi traducea veştile din germania. Acesta nu a mai colaborat cu ceilanţi editorii care în replică au contestat în justiţie dreptul lui Renodou de a publica o gazetă pretinzînd că acest drept îl au doar comunitatea tipografilor şi a librarilor. Monarhia la susţinut pe Renodou apreciind că breasla librarilor se consideră prea independentă în aceste condiţii publicaţia concurentă Nouveles Ordinires şia încetat apariţia. Astfel monarhia acaparează informaţia şi o pune în slujba intereselor sale. Iar din 1683 La Gazette devine organul oficial al curţi regale. Publicînd veşti în exclusivitate mai ales din străinătate. Renodou îşi redacta gazeta sub înalta supraveghere. Regele şi Cardinalul Rişio scriau ei însuşi veştile care îi priveau personal si refăceau informaţile venite de pe cîmpul de luptă. Astfel încă de aproape 500 ani omenirea a înteles că cine are mijloacele media are puterea controlînd societatea.

În zilele noastre mijloacele Media se prezintă sub multe aspecte. De la publicaţii sobre la şocante ,informative emisiuni TV si de Radio.Pentru a ajunge să satisfacă toate categoriile sociale mijloacele de comunicare în masă se împart în centrale internaţionale şi locale. Acestea ne dau o mare parte din informaţiile necesare vieţi influenţîndo direct dîndui o direcţie. Deschizînd o revistă aflăm în funcţie de profilul ei diverse lucruri mai mult sau mai puţin folositoare. De exemplu cum să ne îmbrăcăm în ton cu moda , ce să mîncăm pentru a fi sănătoşi, unde mergem să ne distrăm la teatru ,film etc. În acest mod mijloacele media pot influenţa individul ce face parte dintr-un grup care este o componentă a societăţi sale.Media exercită permanent influenţe sociale care afectează de la simpli oameni chiar ţării sau continente de exemplu: ţările arabe prezentate la stiri ca generatoare de terorism,sau articolele despre români copi abandonaţi hoţi si bonlavi de tuberculoză prezentate în Marea Britanie, Franţa, Italia au dus la influenţarea oamenilor şi chiar a deciziilor politice luate cu privire la acordarea dreptului la muncă în aceste state după integrarea noastră la 01⁄01∕2007 în Uniunea Europeană. O societate poate fi uşor influentată de către presă prin aruncarea unor zvonuri care pentru lucrători media în investigaţile jurnalistice oameni de presă folosesc zvonurile ca informaţi neîntemeiate ce nu au fost verificate şi care sunt tendenţioase. Într-o altă accepţiune zvonurile sunt ştiri în care autorul evită să dea nu numele personalităţi locul desfăşurări evenimentului orice element de identificare. Oferind în schimb nişte repere şi făcînd nişte aluzi. De exemplu: o posibilă demisie, o avansare, o implicare într-un scandal politic, un faliment, o căsătorie sau un divorţ. Pentru ca o noutate să devină zvon trebuie să avem de a face cu o informaţie aşteptată aceasta să cuprindă o anume doză de imprevizibil şi să fie interesantă pentru un mare număr de oameni şi să aibă consecinţe imediate asupra celor operează.

Zvonul are un mare neajuns prin faptul că datele nu sunt sigure putînd avea la bază o dezinformare sau o informare corectă .Principala lui trăsătură este că receptorul nu este conştient de folosirea informaţilor şi încearcă astfel să o transmită mai departe în reţeaua socială. Zvonurile circulă fără să conţină certitudine si ele pot fi de mai multe feluri: de lungă durată de exemplu posibila înlocuier a lui Nicolae Ceauşescu cu Ion Iliescu idee vehiculată cu mulţi ani înainte de a se concretiza. Cu viaţă scurtă de exemplu: cele care anunţau otrăvirea apei în fîntîni în timpul revoluţiei din 1989. Zvonuri perene precun acţiunile unor grupări teroriste in lume. Zvonuri care exprimă o dorinţă ex: creşterea nivelului pensiei sau salariul profesorilor. Zvonuri de protecţie precum a fost aderarea noastră la structurile europene.De regulă zvonurile exploatează suspiciunile ,neliniştile, emoţile, îndoielile ,grijile şi ele au la bază dorinţa oamenilor de a găsi sensul unor evenimente sau fapte despre care nu sunt suficiente date.

Dacă există însă intenţia unui jurnalist sau a unei instituţi de presă să obţină un comportament favorabil sau nefavorabil de la publicul său atunci avem de a face cu o manipulare.Dacă ne luăm după dext manipularea înseamnă manevrare ,mînuire o definiţie vagă insuficient de explicită cu multe conotaţii tehnice. Termenul însă trebuie privit mai ales din punct de vedere psihologc şi sociologic.Deoarece el are strînsă legătură cu natura umană şi reprezintă un act care prin mijloace nefireşti ne face să vedem că ceea ce am întreprins noi la un moment dat este operaţiunea noastră şi nu influenţa altcuiva care ne foloseşte în numele a ceva. Manipularea se poate realiza cu ajutorul unor pîrghi foarte diverse precum: spectacole, filme, conferinţe, slijbe religioase, manifestări sportive etc. Un rol deosebit revenind presei . Manipularea este posibilă fie datorită lipsei tuturor informaţilor, fie prin folosirea lor în exces.Pentru ca o acţiune să poată îmbrăca haină manipulantă aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiţii.

1 Să urmărească schimbarea sau influenţarea unor opinii, atitudini, comportamente.

2 Săşi propună alte scopuri decît cele ale persoanei influenţate.

3 Să aibă loc pe cale amiabilă.

4 Să creeze senzaţia libertăţi de acţiune.

Din interior manipularea ţine de jurnalist interesele personale sau de trust sau de concurenţă. Printre motivele care-i determină pe jurnalişti să mistifice adevărul amintim: obţinerea unor venituri din publicitate mascată , acreditarea unor idei favorabile surselor sale pentru păstrarea relaţilor cu aceştia.

Încă de le începuturile ei Medie a fost asrvită puteri politice.Sesizînd puterea ce o are cel ce deţine informaţia presa sa născut liberă dar trăeşte cenzurată. Cenzuraeste cunoscută încă de pe vermea Romei antice cînd cenzorul era un magistrat care avea datoria să suprevegheze controleze moravurile cetăţenilor.Cenzura este definită ca un proces ce presupune blocarea, reglementarea sau manipularea unei părţi dintr-un mesaj original sau a mesajului în întregime. Este folosită în interes personal de grup sau de clasă şi operează conştient sau inconştient la diferite nivele sociale şi psihologice manifestînduse în modul cel mai evident în Mass-Media. Cenzura se împarte în două mari categori: prealabilă şi ulterioară. Prima se produce înainte de a se difuza în media find generată de:

a) Autorităţile publice în interes public sau a altor interese pe care le servesc.

b) Finanţatorul patronul mijlocului de informare în masă.

c) Grupurile de interese.

Modul de redactare ascunde de multe ori păreri ale jurnalistului sau a instituţiei media pentru care lucrează. Opinile acestuia în informaţile transmise se poate face prin mai multe tehnici precum utilizarea unui ton care poate fi: direct, simplu, ironic, triunfalist precum şi a unor termeni cu conotaţie pozitivă(progres, dezvoltare, integrare, toleranţă) sau negative (competiţie, ilegalitate, neimplicare, terorism) precum şi aprecierea cuvintelor cu persoane sau grupuri ca baron, poliţie, politică, extremist etc ,dar şi apelarea la diverse stiluri epic, liric, satiric, pentru a exclama sensul unor fapte un incident o dramă. Mass-Media îşi alege cîte un favorit în funcţie de interesele vitoare ale patronului sau ale celui care controlează patronul.Rorul Mass-Media relativ la schimbările politice şi mai important relativ la evoluţia societăţi este unul decisiv. De la această remarcă putem concluziona cît de mare este responsabilitatea celor care lucrează în media dar mai ales care poate fi forţa de impunere publică a patronului de Mass-Media.În concluzie societatea cu oameni care o formează este zi de zi influenţată de media pe toate canalele de comunicare în masă. Influenţa este de regulă a celor care deţin puterea dar şi a acelora care au un interes personal sau de grup. Influenţa se exercită pasnic în libertate de multe ori nesesizabil la nivel de individ sau grup. Precum o societate influenţează pe alta media exercită influenţe asupre lor indiferent de natura lor. Societatea este într-o continuă schimbare şi Mass-Media la fel trebuie să ţină pasul cu schimbările survenite în societatea a cărei parte este.

radio

Exigenţele radioului

Specificitatea radioului implică spre deosebire de alte forme de media şi unele particularităţi de stil, pentru că jurnalistul de radio trebuie să posede cîteva calităţi în plus, faţă de cei din presa scrisă sau din televiziune, deoarece el nu se foloseşte decît de voce. Lipsa de imaginii cu care televiziunea completează informaţia transmisă prin cuvînt, uneori cuvîntul devenind inutil, îngreunează sarcina jurnalistului de radio, dar oferă totodată şi multe satisfacţii.Dacă reuşeşti să transmiţi prin cuvînt publicului tău cît mai mult şi mai bine, pentru ca acesta să-şi imagineze cît mai bine detalii din zonă sau situaţii pe care numai tu le percepi vizual, inseamnă că eşti un bun jurnalist de radio. Au existat situaţii în televiziune, cînd reporterul se afla la locul unde se desfăşura un eveniment important şi transmitea prin telefon, neavînd ca suport şi imaginea, singurul mijloc de a transmite informaţia era să o facă prin cuvînt. Uneori acesta nu reuşea pentru că nu avea exerciţiul radioului, care te învaţă să lucrezi în aşa fel cu cuvîntul încît să-l faci pe ascultător să-şi creeze imaginile pe care numai tu le percepi.
Presa radiofonică are o caracteristică definitorie oreritatea. Jurnalismul de radio se adresează publicului folosind cuvîntul rostit. Această media impune anumite condiţii, pe care practicantul trebuie să le respecte, dar şi nişte calităţi pe care trebuie să le aibă, cum ar fi vocea, cu un anumit timbru, dicţia sau stăpînirea de sine. Timbrul vocii trebuie să fie plăcut, să aibă tonalitate care să nu obosească urechea ascultătorului. Modulaţia vocii trebuie să fie adecvată semnificaţiei textului citit, dar şi în funcţie de tipul de emisiune pe care o prezintă.
O voce radiofonică trebuie pusă în valoare prin ton, inflexiuni şi firescul mod de adresare şi exprimare. Dacă în presă jurnalistul are posibilitatea să atragă atenţia asupra unei idei prin schimbarea caracterului literei sau subliniere, prin supratitlu, titlu ori subtitlu, în radio nu se poate face acest lucru decît prin voce, care nu trebuie să fie monotonă. În televiziune jurnalistul este ajutat foarte mult de imagine şi de multe ori un zîmbet sau un gest, atunci cînd trebuie, poate spune foarte mult. Vocea omului are tonalităţi mai joase sau mai înalte. În radio sunt preferate vocile cu tonalităţi de frecvenţă medie, considerate ca find mai inteligibile. Cele cu tonalităţi foarte joase, în cazul în care sunt prea profunde, pot fi neinteligibile.
Vocea din piept are tonalităţi madii, formînduse la nivelul sternului, fiind mai penetrantă şi mai bine percepută de ascultător. Acest tip de voce se caracterizează prin timbrul său plăcut, impune un oarecare respect şi-l comstrînge pe ascultătorsă asculte. Sunt cunoscute cazurile cînd timbrul vocii unui jurnalist de radio şi stilul acestuia au reuşit să calmeze populaţia în situaţii limită, precum dezastre naturale sau unele stări conflictuale.Vocea de gît se formează mai sus, la nivelul gîtului şi are tonalităţi de frecvenţe mai înalte decît cele medii, dar nu sunt supărătoare. Vocile cu frecvenţe foarte înalte devin supărătoare pentru ascultători şi în general sunt ocolite de către cei ce fac selecţia pentru jurnaliştii de radio.
Vocea în radio rămîne un element esenţial şi putem spune că uneori trebuie educată.Există o tehnică a rostirii la microfon de care un jurnalist de radio trebuie să ţină seamă. Radioul fără voce şi dicţie ar fi pur şi simplu un aparat de făcut zgomot. Oricît de anost ar fi un subiect, o voce cu prezenţă şi cu timbru plăcut te pot captiva. Nu puţine sunt exemplele în care ascultătorii de radio se îndrăgostesc de o “voce” fără să ştie de fapt cum arată cel căruia sau căreia îi aparţin.
Dicţia şi pronunţia clară reprezintă o condiţie de bază în radio. De cele mai multe ori cel care vorbeşte are un text pe care-l citeşte, dar trebuie să o facă în mod abil, astfel încît ascultătorul să nu-şi dea seama. Gura trebuie suficient deschisă pentru ca sunetul să nu se oprească în spatele dinţilor, ci să ajungă în microfon. Jurnalistul trebuie să folosească stilul cel mai potrivit, pentru că ascultătorul trebuie să simtă că în permanenţă lui i se comunică ceva.
Stăpînirea de sine reprezintă o calitate fără de care nu se poate face jurnalism radio. Conştientizarea faptului că este ascultat de milioane de oameni în momentul transmisiei îi crează jurnalistului un stres destul de puternic, pulsul său atingînd valori destul de mari înainte de a intra în emisie. Desigur că această stare se atenuează destul de repede ,dar stresul şi starea de emotivitate contribuie la o anumită uzură în timp. Spontaneitatea trebuie să fie o caracteristică a jurnalistului de radio. El este pus de multe ori în situaţia de a umple un gol în emisie sau de a da un răspuns unui ascultător care este în direct prin telefon. Capacitatea de reacţie şi spontaneitatea sunt necesare în special emisiunilor în direct. Jurnalistul trebuie să aibă în permanenţă pregătite materiale suplimentare pentru o pauză neprevăzută. Astfel, putem afirma că jurnalistul de radio este cel care întruneşte pe lîngă alte calităţi specifice acestei profesii şi altele pe care le-a avut sau le-a dobîndit prin exerciţiu.El trebuie să fie un actor care trebuie să se adapteze rolului pe care îl interpretează, care se emoţionează, suferind sau bucurîndu-se alături de cei care participă la eveniment. Uzurala care este supus jurnalistul de radio, ca şi cel de televiziune, este cu mult mai mare decît a celui din presa scrisă.

Funcţiile şi impactul radioului

Se spune că “radioul anunţă, televiziunea arată şi presa scrisă comentează”.Există în această afirmaţie mult adevăr care sintetizează rolul canal, radioul fiind cel care dă informaţia cu operativitate, urmează televiziunea care o completează cu imagine, iar presa scrisă la care procesul este mai lent, trebuie să urmărească explicarea şi comentarea informaţia. O tipologie mai didactică o găsim în volumul ,,Din culisele celei de-a patra puterii“. Autor M. Coman acesta sintetizează funcţiile mass-media: funcţia de informare, funcţia de interpretare, funcţia de legătură, funcţia de culturarizare şi funcţia de divertisment.

Informarea este oprimă şi importantă funcţie pe care o are radioul şi principalul rol al radioului este acela de a transmite date despre lumea înconjurătoare şi reuşeşte acest lucru cu rapiditate şi eficienţă, în comparaţie cu celelalte mijloace media care nu au această posibilitate.Emisiunile informative au un public numeros şi o pondere mare în programele radiofonice.Sondejele efectuate au scos la iveală faptul că publicul ascultă radioul atunci cînd vrea să se informeze şi îi acordă o mai mare încredere acestuia decît altor media.Acest fapt este oarecum ciudat deoarece caracteristicile pe care trebuie să le aibă informaţia în orice mijloc de informare, încrederea publicului ar trebui să fie aceeaşi.În cazul radioului apar însă elemente noi : prioritatea difuzărişi caracterul de instanteneitate al mesajului transmis de radio.Transmisia directă de la un eveniment în desfăşurare, declaraţile martorilor la eveniment sau ale oamenilor politici făcute în direct ridică foarte mult gradul de credibilitate.Omul aude de cele mai multe ori o declaraţie rostită chiar de cel care o face, recunoscîndu-i vocea , astfel încît nu este pusă la îndoială veridicitatea ei.

Funcţia de interpretare presupune prezentarea faptelor după o selectare atentă şi o ierarhizare corectă, după care acestea pot fi explicate. Dacă selectarea şi ierarhizarea reprezintă forme indirecte de interceptare, punerea în context şi comentarea ştirilor constituie forme directe, asumate, de semnificaţia evenimentelor.Operaţia cu care se confruntă cel mai des colectivul redacţional la sditarea unui jurnal de ştirii este alegerea celei mai importante ştiri. La această alegere se ţine seamă de politica postului, tipul postului etc.

Funcţia de legătură este mai pregnantă în audio-vizual deoarece este canalul cu cel mai mare public şi nu poate fi redus la zone convenţionale. În acest sens, mulţi cercetători consideră că cea mai importantă funcţie mass-media este tocmai ceea de a crea un public, adică o,, comunitate imaginară “, un ansamblu de oameni delocalizaţi, nelegaţi prin mecanisme sociale ori prin dependinţe economice, dar care împărtăşesc aceeaşi preocupare de a fi în contact cu presa şi prin ea cu milioane de oameni. Un post de radio poate crea prin transmiterea de informaţii, dar şi prin vocea prezentatorului, o anumită stare sufletească sau chiar o solidaritate a ascultătorilor în anumite situaţii (de criză, în primul rînd).

Funcţia de educaţie sau de culturalizare se realizează prin majoritatea emisiunilor radiofonice deschizînd publicului, prin cultură, drumul spre educaţie. Roger Clausse consideră că:,,O emisiune este educativă dacă este concepută şi realizată în ca avînd un anumit scop didactic şi este încorporată într-un ansamblu coerent şi progresiv.“ ,iar Garvey aprecia că: ,,copiii nu vor accepta o emisiune intelectuală pur şi simplu“şi ,,...ca scriitor nu ai ce face, dacă vrei să ai audienţă în rîndul copiilor. Comedia pare să fie un instrument de educaţie (mijloc de învăţare) foarte folositor.” Radioul joacă un rol important în evoluţia noţiunilor de frumos şi de bun gust.L.Foucher, citindu-l pe fostul preşedinte al Consiliului Superior al Radiodifuziunii franceze, Paul Rivet, arăta că: ,, radiodifuziunea va putea fi la înălţimea imenselor posibilităţi cu care a dotat-o tehnica dacă va releva omul, printr-o educaţie progresivă şi inteligentă, bucuriile profunde şi dezinteresate ale frumuseţi sub toate aspectele sale, dacă îl va face să înţeleagă sensul cercetării speculative, în aparenţă lipsită de orice practică ,dar atît de exaltantă pentru inteligenţă, dacă îi va înfăţişa această minunată odisee care este istoria omenirii de la cele mai importante origini pînă în zilele noastre, pe toate meridianele, dacă îi va arăta înfăptuirile strămoşilor lui, insuflîndu-i respectul faţă de ele.Prin acest mijloc Radiodifuziunea poate şi trebuie să exulte în om sentimentul demnităţii sale, al nobleţei dintodeauna“ (L.Fouscher, 1957).Radioul rămîne un mijloc eficace de propagare a culturii, şi prin cultură, a educaţiei. Prezentînd publicului valorile spirituale naţionale şi internaţionale, capodoperele marilor clasici şi ale contemporanilor, radioul reuşeşte să-şi îndeplinească funcţia de culturalizare.

Funcţia de divertisment este realizată prin grile de programe spaţii corespunzătoare în special la sfîrşit de săptămînă, pentru difuzarea unor emisiuni de varietăţi, de umor sau muzicale. Acest emisiuni sunt de regulă înregistrate şi difuzate la sfîrşit de săptămînă.

Comunicarea radio reprezintă una din principalele mijloace de informare umană. Radioul rămîne în continuare principalul mijloc de informare pentru om , el fiind un companion in toate activităţile umane însoţindul în cele mai grele situaţii , prin usurinţa cu care este receptat.