Publicurile ţintă
Politicianul nu se poate adresa unor oameni la fel ca altora. El trebuie să îşi aleagă cuvintele, stilul, în funcţie de fiecare categorie de public căruia i se adresează. Oamenii vorbesc diferit, şi au interese şi necesităţi diferite. Dacă urmăreşte să sensibilizeze marea majoritate el trebuie să pună la punct mesaje de sinteză, şi să calculeze astfel cel mai mare divizor comun al tuturor cetăţenilor vizaţi. Dacă dimpotrivă se doreşte concentrarea cu prioritate asupre unei categorii, va fi nevoie de adaptarea lui la acest public. Astfel omul politic trebuie să afle cine este, ce gîndeşte şi ce vrea. Determinarea comportamentului politic este un mecanism extrem de complicat în care trebuie luate în calcul caracteristicile socio-demografice, anumite trăsături de personalitate, condiţiile de trai, aspiraţile alegătorilor şi să fie măsurate presiunile pe care le suportă în mediul lor. Se doreşte opţinerea de informaţii complete despre aceşti oameni de care va depinde mîine soarta unui candidat sau a unui partid. Apelarea la surse oficiale de informaţii (recensăminte, statistici) precum şi la rezultatul lucrărilor ştiinţifice aflate la dispoziţie. Se comandă realizarea de studii institutelor de sondaje. Cele care se ocupă cu estimările rezultatelor fac vîlvă în presă. Însă ceea ce se dă publicităţii, partea vizibilă a sondajelor, nu este decît o infimă monstră de din ceea ce se intreprinde pentru a ajuta partidele şi candidaţii să-şi stabilească teritorile de cucerit adică electoratul tintă.
Modalitatea clasică de subdivizare a electoratului este analiza socio-demografică care împarte cetăţenii după sex, vîrstă, profesie. Apoi se ţine seama, respectînd proporţiile, de feluritele preocupări şi revendicări din diverse domenii. Pensii pentru vîrstnici, fiscalitate pentru comercianţi. O altă clasificare a electoratului este ceea a participări la vot. Aceştia sunt pasivi şi activi determinanţi în rezultatul unei campanii electorale iar obiectivul propagandei fiecărui candidat sau partid este acela de ai convinge să voteze pentru ele. Acest grup de electorat pasiv alcătuit din indiferenţi, ezitanţi sau din leneşi, obosiţi, deprimaţi de dificultăţile de zi cu zi ar fi tintele vurnerabile ale comunicări de masă. Nu întodeauna este de ajuns să convingi alegătorul să voteze pe cutere candidat uneori este nevoie mai întîi să-l convingi să nu dea datoria electorală pe o partidă de pescuit.
Politicianul nu se poate adresa unor oameni la fel ca altora. El trebuie să îşi aleagă cuvintele, stilul, în funcţie de fiecare categorie de public căruia i se adresează. Oamenii vorbesc diferit, şi au interese şi necesităţi diferite. Dacă urmăreşte să sensibilizeze marea majoritate el trebuie să pună la punct mesaje de sinteză, şi să calculeze astfel cel mai mare divizor comun al tuturor cetăţenilor vizaţi. Dacă dimpotrivă se doreşte concentrarea cu prioritate asupre unei categorii, va fi nevoie de adaptarea lui la acest public. Astfel omul politic trebuie să afle cine este, ce gîndeşte şi ce vrea. Determinarea comportamentului politic este un mecanism extrem de complicat în care trebuie luate în calcul caracteristicile socio-demografice, anumite trăsături de personalitate, condiţiile de trai, aspiraţile alegătorilor şi să fie măsurate presiunile pe care le suportă în mediul lor. Se doreşte opţinerea de informaţii complete despre aceşti oameni de care va depinde mîine soarta unui candidat sau a unui partid. Apelarea la surse oficiale de informaţii (recensăminte, statistici) precum şi la rezultatul lucrărilor ştiinţifice aflate la dispoziţie. Se comandă realizarea de studii institutelor de sondaje. Cele care se ocupă cu estimările rezultatelor fac vîlvă în presă. Însă ceea ce se dă publicităţii, partea vizibilă a sondajelor, nu este decît o infimă monstră de din ceea ce se intreprinde pentru a ajuta partidele şi candidaţii să-şi stabilească teritorile de cucerit adică electoratul tintă.
Modalitatea clasică de subdivizare a electoratului este analiza socio-demografică care împarte cetăţenii după sex, vîrstă, profesie. Apoi se ţine seama, respectînd proporţiile, de feluritele preocupări şi revendicări din diverse domenii. Pensii pentru vîrstnici, fiscalitate pentru comercianţi. O altă clasificare a electoratului este ceea a participări la vot. Aceştia sunt pasivi şi activi determinanţi în rezultatul unei campanii electorale iar obiectivul propagandei fiecărui candidat sau partid este acela de ai convinge să voteze pentru ele. Acest grup de electorat pasiv alcătuit din indiferenţi, ezitanţi sau din leneşi, obosiţi, deprimaţi de dificultăţile de zi cu zi ar fi tintele vurnerabile ale comunicări de masă. Nu întodeauna este de ajuns să convingi alegătorul să voteze pe cutere candidat uneori este nevoie mai întîi să-l convingi să nu dea datoria electorală pe o partidă de pescuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu