POLITICĂ

Puterea de acţiune a televiziunii

Este de neconceput o campanie electorală modernă fără televiziune. Acest mijloc de informare are o împortanţă hotărîtoare în campania electorală. Televiziunea ne aduce foarte aproape de candidat. Din cauză că îl vedem pe ecran, aşa cum vedem pe actorii noştri preferaţi, există tendinţa de a evalua politicienii după farmecul personal şi pe baza unor criterii mai relevante pentru vedete decît pentru oficialităţile publice. Politicienii turbează de mînie cînd sunt nevoiţi să vorbească pentru un public de cîteva sute sau cel mult mii de spectatori, ştiind că cea mai neînsemnată emisiune de televiziune, fie ea şi locală aduce zeci de mii de telespectatori.Televiziunea este privită drept cel mai agreabil mod de informare, cel mai uşor de înţeles, este locul în care personalităţile politice se pot afirma cel mai bine. Este un furnizor de mesaje simplu şi plăcut, de aceea îşi îngădue să forţeze unele obstacole în cadrul grupurilor manifestîndu-se un interes relativ scăzut pentru politică, astfel încît există tendinţa de a acorda ceea mai mare pondere mijloacelor utilizate pentru urmărirea unei campanii.
Există trei modalităţi prin care omul politic îşi poate face simnţită prezenţa pe micul ecran. În primul rînd, prin programele obişnuite, emisiuni consacrate, îndeosebi apolitice de varietăţi, culturale, etc. Una dintre emisiunile cele mai urmărite şi mai bine adaptate este Jurnalul Televizat, care informează despre desfăşurarea campaniilor, în timpul acesta reporterii TV însoţesc pe teren candidaţii, transmit imaginile de la mitingurile lor, orarele acestora fiind de obicei stabilite în aşa fel încît ştirile de la începutul serii să poată difuza imagini în direct şi pe cît posibil cîteva vorbe de duh alături de sloganurile care vor fii tot ceea ce se va reţine la final din prestaţia politicianului. Avantajul Jurnalului şi al emisiunilor consacrate este că acestea au publicul lor, pe care omul politic nu mai trebuie să îl atragă. El beneficiează de succesul obişnuit al emisiunii fiind urmărit atît de adversari cît şi de adepţi.
O altă posibilitate o constitue emisiunile oferite sau vîndute candidaţilor, tribunele în care se exprimă liber, asumîndu-şi răspunderea pentru ceea ce spun, cu condiţia de a respecta un cadru stabilit de postul de difuzare. Desigur mesajele publicitare sunt scurte şi concise pentru a fi prezentate între emisiuni sau în cadrul lor. Astăzi partidele se străduiesc să-şi facă publicitatea cît mai activă apelînd la specialiştii din domrniu. Posturile de televiziune programează emisiuni politice specifice, folosind din plin resursele limbajului audio-vizual, propunîndu-şi să se pună în slijba publicului, nu în cea a formaţiunilor politice. Aceste emisiuni se vror obiective, în general sunt contradictorii, omul politic nu are control asupra lor şi se urmăreşte să fie spectaculoase pentru ca publicul să dorească vizionarea lor. Aici realizatorii se vor strădui să pună politicul în dificultate prin întrebări incomode, însă acesta va avea posibilitatea să răspundă la întrebările cele mai dificile, după o listă întocmită de colaboratori săi.