Politica

Manipularea prin ştiri a societăţii

Trebuie să recunoaştem că, în fiecare "poveste", a existat şi un sîmbure de adevăr. Ca manipularea să reuşască este nevoie şi de adevăr. Este greu, aproape inposibil să fabrici o minciună perfectă. O minciună, pentru a deveni credibilă, are nevoie de fapte anterioare adevărate sau cel puţin considerate credibile. dar nu de fiecare dată manipulările sunt făcute cu minuţiozitate şi astfel ele devin realităţi. Sau acestea pot fi pentru cei care nu doresc să privească cu adevărat ce li se pune în farfurie. Se poate manipula pornind de la fapte reale. Netrucate. Şi iată cum. Pentru a întări convingerea populaţiei că instituţiile statului îşi fac treaba sunt filmate acţiuni ale poliţiei cînd, în urma unor razii de amploare, sunt arestate zeci de prostituate. Sau cînd sunt arestaţi consumatori de droguri şi, pe lîngă faptul că aceştia sunt încătuşaţi, sunt prezentate şi cîteva doze preparate. Şi alte imagini cu reprezentaţi ai guvernului prin pieţe pentru eliminarea speculatorilor. Toate aceste imagini sunt reale, dar nu au ca scop decît intoxicarea opiniei publice. Dacă instituţiile statului îşi fac corect datoria atunci aceştia arestează pe lîngă prostituate şi proxeneţii acestora, pe lîngă consumatorii de droguri şi micii dilări şi capii acestora. După cum şi în pieţe, specula este organizată şi controlată de anumiţi indivizi. Genul acesta de manipulare este realizat după modelul picăturii chinezeşti. Zeci, sute de imagini şi astfel de ştiri şi omul obişnuit va avea impresia că cineva se ocupă de el şi îl apără cu adevărat. La rîndul lor jurnaliştii bifează aceste ştiri, deoarece este mai bine să aducă ceva în redacţie decît să vină cu mîna goală. Nu ştirile serioase şi credibile fac înconjurul lumii cel mai iute, ci cele mai anecdotice. Mulţimea nici nu are nevoie de un alt gen de limbaj, deoarece acesta reţine doar enunţuri simple şi uşor hazlii, anecdotice. Consumatorul de informaţii nu va şti dacă acestea sunt fabricate sau nu. Cum nici nu va şti dacă o întîmplare prin care trece (adică devenind chiar protagonistul unei ştiri) a fost creată sau nu. Dar spontaneitatea, nu de puţine ori, este rezultatul unei îndelungate elaborări, ca şi unele coincidenţe.

POLITICĂ ÎN CRIZĂ

PATRON DE CARTON, JMECHER CU UN NEURON
Criza se adînceşte cu fiecare zi mai mult.Incapacitatea Guvernului este tot mai evidentă.După ce sectorul privat a reacţionat primul la efectele crizei scăzînd salarile angajaţilor la adăpostul dificultăţilor economice. Astfel la vremuri grele se găsesc firesc jmecheri noi din care patronii fentează plata unor dări către bugetul statului ,,bezmetic,,. Discutînd cu persoane direct afectate am aflat cu uimire că angajatul este silit să accepte unele jmecherii patronale pentru aşi păstra locul de muncă. Astfel o vînzătoare la un magazin din Năvodari B.L. acceptă să intre în şomaj tehnic pe rînd cîte o perioadă împreună cucelelalte colege. Bineînţeles că această măsură se întîmplă doar în acte, în rest nu intervine nici o schimbare. Se vine normal la muncă chiar de ar trebui să stai acasă. La fel se întîmplă şi cu o altă angajată din Constanţa cu 18 ani vechime la aceeaşi firmă ce se ocupă cu producerea de arcade din PVC. Aici jmecheria este un pic diferită prin faptul că este trimisă în şomaj. Astfel munca unui om poate fi exploatată de uni patroni care nu ştiu că o activitate economică mai poate şi scădea. Pentru el profitul este sfînt şi nu legile statului. Astfel statul pierde prin plata asigurărilor sociale etc. Angajatul este constrîns să accepte astfel de situaţii din care pe viitor pierd la calculul pensiei şi chiar la dreptul la ajutorul de şomaj in situaţia în care după această perioadă chiar intervine falimentul firmei. Un Deputat PNL din legislatura trecută spunea clar că nu trebuie să accepţi dar el uita faptul că pentru a putea face astfel de mofturi la locul de muncă trebuie să ai o situaţie diferită de un om obişnuit care veniturile sale îi asigură traiul de la o leafă la alta. Guvernul actual caută să se împrumute bani din exterior şi să facă economii la cheltuelile bugetare uitînd să prevină şi să sancţioneze astfel de practici care fac rău bugetului şi bine patronatului privat. Nu este corect, solidar şi ce or mai vrea dragi noştri oameni de stat.

Economia lui tătuţu doi

Lacrimă de criză
O nouă mostră de politician refuzat de sistemul comunist şi resuscitat in sistemul asazis capitalist. Astfel ,,tatăl grijuliu al patriei,, a venit ân fata aleşilor rugând reprezentativitatea aproape lăcrimând. Da lăcrimând de grija cum să mai tragă un episod precum rocada cu stolojan din octombrie 2004. El omul perfect în necunoscuta criză mondială. Doar asa ...Dacă dorim să accesăm fonduri, trebuie s-o facem în parteneriat cu FMI. Un astfel de împrumut ne pune la adăpost de falimentul sectorului privat, finanţat de la toţi. Oare dacă criza loveşte economiile de mult capitaliste cum să nu le rupă în două pe cele prefăcute a fi de piaţă. Oricum noi avem o economie de tip bazar turcesc. În loc de a se justifica măsurile ce vor veni peste omul de rând mai bine ar zice cum se luptă un comandant de vas cu valurile şi furtunile crizei. Justiţia pune beţe în roate fărădelegilor politice prin soluţionarea favorabilă a cererilor salariale. Monstruasa moştenire iar este de vină. Oare acum ce facem? Mai votăm cu cercetaţii penali în dosare precum ,,flota sau mătuşa Tamara,, Sectorul bugetar este daficitar la capitolul oameni performanţi, dar politicienii cum sunt oare? Ei sunt chiar repetenţi ai şcolii politice din vremea lui Ceauşescu. Cei ce înainte de 1989 erau mereu la uşa partidului cu ploconul pentru o funcţie pe lîngă partid. Acum cică sunt aleşii neamului. Dar reprezentativitatea lor este mult mai mică decît un director de fabrică comunistă. Ei nu au auzit de planificare pe timp lung a economiei ci doar de bufuri imobiliare. Peste toţi un cap limpede răsare ...unde este şuviţa oare? La Cotroceni sau Victoria oare? Să trăim bine!

Poezii

Mereu ceva

Cînd nori se strîng

Peste a ta viaţă

Şi gînduri negre

Mintea îţi face

În viaţă apare

Mereu o rază

Ce nu din soare

Mereu răsare

Cînd totul crezi

Că ia sfîrşit

Răsare totuşi

Mereu ceva