Rolul culturii politice în formarea unui comportament politic democratic
Comportamentul politic reprezintă modalităţile de acţionare ale unui grup social, ale unui partid în raport cu instituţiile şi organizaţiile politice, cu doctrina şi programul acestora (participarea la alegeri, exercitarea derpturilor politice, constituţionale, desfăşurarea unei activităţi în cadrul unui partid politic sau societăţi profesionale, ştiinţifice, culturale).
În sens larg, comportamentul se defineşte ca mod de manifestare a unei structuri complexe, organizată ierarhic, care se desfăşoară într-un cadru determinat şi urmăreşte realizarea unor obiective imediate sau mai îndepărtate.
În sens restrîns, comportamentul politic reprezintă un sistem de acţiuni desfăşurate de un individ, în scopul asigurării propriei existenţe.
Cultura politică realizează o legătură strînsă între desfăşurarea evenimentelor politice şi comportamentul indivizilor ca reacţie la aceste evenimente.
Comportamentul politic al indivizilor şi grupurilor sociale este afectat de evenimentele politice şi de semnificaţiile care sunt atribuite acestor evenimente de către membrii societăţii. Noţiunea de semnificaţie reprezintă relaţia dintre convingerea formată în prealabil de individ şi desfăşurarea evenimentelor politice în cadrul societăţii. Marticele de bază ale convingerilor politice influenţează nu munai modul cum indivizii reacţionează cu evenimentele politice, ci şi căile prin care ei participă la viaţa politică.
Politologul Y. Shemeil consideră că în cultura politică trebuie inclusă şi perceperea subiectivă a istoriei societăţii, deoarece experienţa dobîndită influenţează modul de a gîndi asupra fenomenului politic, credinţele şi atitudinile politice.
Convingerile de bază sunt influenţate de memoria asupra evenimentelor politice trecute. Evenimentele actuale sunt descifrate în lumina celor petrecute în trecut. Elementele contemporane contribuie la îmbogăţirea experienţei acumulate de-a lungul anilor.
Comunitatea culturală determină suporturile, susţinerile sistemului politic, deoarece prin analiza evenimentelor istorice se realizează adeziunea grupurilor sociale faţă de acesta.
Convingerile politice generale dau o direcţie tendinţelor politice şi constituie o bază pentru justificarea atitudinilor privind problemele politice. Convingerile sociale generale şi cele politice se intercondiţionează reciproc. Exemplu, într-un sistem politic democratic, convingerea că trebuie să participe la deciziile politice este invocată pentru a se justifica necesitatea participării la decizii în alte domenii ale vieţii sociale.
Atitudinea politică reprezintă o modalitate constantă de a reacţiona pozitiv sau negativ faţă de idei, doctrine, programe, instituţii, organizaţii, situaţii şi evenimente politice. În esenţă, atitudinea politică exprimă poziţia favorabilă sau nefavorabilă adoptată de o persoană sau un grup social faţă de un act sau faţă de politica pe care o desfăşoară un partid, organ de stat sau organism internaţional.
Atitudinea politică a indivizilor, categoriilor şi grupurilor sociale se manifestă în funcţie de ideologia politică la care aceştia aderă. Ea este corelată cu opinia generală, aceasta din urmă devine un mod de exprimare a atitudinii politice.
Intensitatea manifestării atitudinii politice este în funcţie de valorizarea sau devalorizarea fenomenelor politice într-o măsură mai mare sau mai mică. Indivizii care au atitudini extremiste au în acelaşi timp şi manifestări intense.
Organizarea şi coerenţa sistemului politic se realizează prin intermediul a două dimensiuni principale: preferinţele pentru principalele mize politice sau principalii actori ai vieţii politice şi angajarea în activitatea politică. Aceste două dimensiuni se intercondiţionează, determinînd orientarea politică a individului. În societate, individul se raportează la un anumit status şi joacă un anumit rol.
Comportamentul politic este acela care asigură intrarea individului în rol şi satisfacerea cerinţelor statusului social. Participarea politică reprezintă angajarea conştientă a indivizilor, a grupurilor sociale la elaborarea, adoptarea şi aplicarea deciziilor politice. Ea este o modalitate superioară de manifestare a activităţii politice în condiţiile existenţei unui regim politic democratic.
Participarea politică reală a diverselor categorii de oameni la viaţa politică este strîns legată de însuşirea valorilor şi normelor politice corespunzătoare şi de democratizarea tuturor sectoarelor de activitate, a societăţii în ansamblul ei. Descifrarea proceselor şi tendinţelor care se manifestă în etapa actuală în ţara noastră şi în lumea contemporană, formarea unei noi gîndiri politice şi a unui comportament politic corespunzător transformărilor profunde din viaţa economică şi socială sunt determinate de un nivel ridicat de cultură politică.
Experienţa istorică a popoarelor arată că instaurarea şi funcţionarea eficientă a unui regim politic democratic sunt indiscutabil legate de modul cum membrii societăţii îşi însuşesc noile valori şi norme politice. Eficienţa participării la viaţa politică este, totodată, condiţionată de formarea convingerilor, atitudinilor şi a comportamentelor democratice la nivelul individului, grupului social şi al comunităţii umane.
Implicarea culturii politice în formarea şi funcţionarea sistemului politic pluralist presupune înţelegerea corectă şi promovarea intereselor şi aspiraţiilor participanţilor la procesul democratizării vieţii economice, sociale şi spirituale.
Opţiunile politice ale oamenilor se formează în strînsă legătură cu schimbările care au avut loc în viaţa economică, socială şi spirituală. Participarea lor în cunoştinţă de cauză la aceste transformări este strîns legată de înţelegerea necesităţilor, de realizare a aspiraţiilor şi idealurilor lor politice.
Comportamentul politic reprezintă modalităţile de acţionare ale unui grup social, ale unui partid în raport cu instituţiile şi organizaţiile politice, cu doctrina şi programul acestora (participarea la alegeri, exercitarea derpturilor politice, constituţionale, desfăşurarea unei activităţi în cadrul unui partid politic sau societăţi profesionale, ştiinţifice, culturale).
În sens larg, comportamentul se defineşte ca mod de manifestare a unei structuri complexe, organizată ierarhic, care se desfăşoară într-un cadru determinat şi urmăreşte realizarea unor obiective imediate sau mai îndepărtate.
În sens restrîns, comportamentul politic reprezintă un sistem de acţiuni desfăşurate de un individ, în scopul asigurării propriei existenţe.
Cultura politică realizează o legătură strînsă între desfăşurarea evenimentelor politice şi comportamentul indivizilor ca reacţie la aceste evenimente.
Comportamentul politic al indivizilor şi grupurilor sociale este afectat de evenimentele politice şi de semnificaţiile care sunt atribuite acestor evenimente de către membrii societăţii. Noţiunea de semnificaţie reprezintă relaţia dintre convingerea formată în prealabil de individ şi desfăşurarea evenimentelor politice în cadrul societăţii. Marticele de bază ale convingerilor politice influenţează nu munai modul cum indivizii reacţionează cu evenimentele politice, ci şi căile prin care ei participă la viaţa politică.
Politologul Y. Shemeil consideră că în cultura politică trebuie inclusă şi perceperea subiectivă a istoriei societăţii, deoarece experienţa dobîndită influenţează modul de a gîndi asupra fenomenului politic, credinţele şi atitudinile politice.
Convingerile de bază sunt influenţate de memoria asupra evenimentelor politice trecute. Evenimentele actuale sunt descifrate în lumina celor petrecute în trecut. Elementele contemporane contribuie la îmbogăţirea experienţei acumulate de-a lungul anilor.
Comunitatea culturală determină suporturile, susţinerile sistemului politic, deoarece prin analiza evenimentelor istorice se realizează adeziunea grupurilor sociale faţă de acesta.
Convingerile politice generale dau o direcţie tendinţelor politice şi constituie o bază pentru justificarea atitudinilor privind problemele politice. Convingerile sociale generale şi cele politice se intercondiţionează reciproc. Exemplu, într-un sistem politic democratic, convingerea că trebuie să participe la deciziile politice este invocată pentru a se justifica necesitatea participării la decizii în alte domenii ale vieţii sociale.
Atitudinea politică reprezintă o modalitate constantă de a reacţiona pozitiv sau negativ faţă de idei, doctrine, programe, instituţii, organizaţii, situaţii şi evenimente politice. În esenţă, atitudinea politică exprimă poziţia favorabilă sau nefavorabilă adoptată de o persoană sau un grup social faţă de un act sau faţă de politica pe care o desfăşoară un partid, organ de stat sau organism internaţional.
Atitudinea politică a indivizilor, categoriilor şi grupurilor sociale se manifestă în funcţie de ideologia politică la care aceştia aderă. Ea este corelată cu opinia generală, aceasta din urmă devine un mod de exprimare a atitudinii politice.
Intensitatea manifestării atitudinii politice este în funcţie de valorizarea sau devalorizarea fenomenelor politice într-o măsură mai mare sau mai mică. Indivizii care au atitudini extremiste au în acelaşi timp şi manifestări intense.
Organizarea şi coerenţa sistemului politic se realizează prin intermediul a două dimensiuni principale: preferinţele pentru principalele mize politice sau principalii actori ai vieţii politice şi angajarea în activitatea politică. Aceste două dimensiuni se intercondiţionează, determinînd orientarea politică a individului. În societate, individul se raportează la un anumit status şi joacă un anumit rol.
Comportamentul politic este acela care asigură intrarea individului în rol şi satisfacerea cerinţelor statusului social. Participarea politică reprezintă angajarea conştientă a indivizilor, a grupurilor sociale la elaborarea, adoptarea şi aplicarea deciziilor politice. Ea este o modalitate superioară de manifestare a activităţii politice în condiţiile existenţei unui regim politic democratic.
Participarea politică reală a diverselor categorii de oameni la viaţa politică este strîns legată de însuşirea valorilor şi normelor politice corespunzătoare şi de democratizarea tuturor sectoarelor de activitate, a societăţii în ansamblul ei. Descifrarea proceselor şi tendinţelor care se manifestă în etapa actuală în ţara noastră şi în lumea contemporană, formarea unei noi gîndiri politice şi a unui comportament politic corespunzător transformărilor profunde din viaţa economică şi socială sunt determinate de un nivel ridicat de cultură politică.
Experienţa istorică a popoarelor arată că instaurarea şi funcţionarea eficientă a unui regim politic democratic sunt indiscutabil legate de modul cum membrii societăţii îşi însuşesc noile valori şi norme politice. Eficienţa participării la viaţa politică este, totodată, condiţionată de formarea convingerilor, atitudinilor şi a comportamentelor democratice la nivelul individului, grupului social şi al comunităţii umane.
Implicarea culturii politice în formarea şi funcţionarea sistemului politic pluralist presupune înţelegerea corectă şi promovarea intereselor şi aspiraţiilor participanţilor la procesul democratizării vieţii economice, sociale şi spirituale.
Opţiunile politice ale oamenilor se formează în strînsă legătură cu schimbările care au avut loc în viaţa economică, socială şi spirituală. Participarea lor în cunoştinţă de cauză la aceste transformări este strîns legată de înţelegerea necesităţilor, de realizare a aspiraţiilor şi idealurilor lor politice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu