Mereu copil
Am fost cîndva la fel cu toţii
Am fost copii nevinovaţi
Şi azi suntem copiii
Ce ieri eram cu toţi la fel
De vremea noastră a trecut
Şi rorul nostru s-a schimbat
Azi spiritul din noi e totuşi
Purtătorul copilului nevinovat
De ziua ta dragă copile
Ai fost sau eşti acum părtaş
La visul tînăr de copil
Făptaşi al omului de azi
Încă o dată speră
În viaţă totul se repetă
De pierzi acum mai poţi spera
Căci viaţa totuşi îţi oferă
Prilejul de a mai încerca
Ce astăzi nu ţi-a reuşit
Mîine încerci din nou sperînd
Tot ce nu ai făcut în viaţă
Cu timpul poţi spera visînd
Un singur lucru este poate
Din care nu mai poţi veni
O dată viaţa se opreşte
Din moarte nu îţi mai revii
Becalizarea naţionalei
Un personaj mioritic care crede că dacă dă bani şi face donaţii religioase este un model de sfînt care crede că Dumnezeu îl ghidează. Crezînd că e un zeu ignoră condiţia sa de om şi sfidează o ţară zicînd „ei sunt prea mici în comparaţie cu mine, nu au ei ce să îi facă lui Becali“ Un lucru grav mai ales din perspectiva faptului că pretinde că este şi politician. Unul care se crede mai presus de lege făcînd mişto de instituţiile statului. O greşeală a societăţi este faptul că un astfel de comportament este tolerat şi întreţinut de presă. Faptul că are bani nu îi dă dreptul să fie un cetăţean privilegiat ci doar un simplu cetăţean în faţa instituţiilor statului. Nu naţionala României are nevoie de bani lui Becali ci Becali are nevoie de ea. A tîrî în stîna mioritică o naţională pentru a scăpa de lupi este un gest de apărare disperată. Astfel de comportament nu trebuie tolerat.
Frica nu-mi dă fiorii
Am început un nou an trezindu-ne în sesiune.
Este penultima poate din viaţa scurtă de studenţii.
Trecuţi deja acum prin multe, nu ne mai sperie nimica
Nici proiecte, examene, restanţe să vedeţi
Că de acum nimica nu poate să ne ţină în loc
Chiar de nu am învăţat nimica
Pe drumul ce am pornit de mult
Nu ne va ţine în loc frica
Şi totul de acum se pare că
S-a dus dracului de mult fiorul
Spaimă cruntă de restanţe
Azi o înlocuim cu speranţa
Ce vine în ziua de examen
Şi trece în timpul său deodată
Acum credem ca este greu ,
Dar în viaţă aşa-i mereu.
A visa
A nu îndrăzni înseamnă a pierde
A face totul la sfîrşit
Să crezi că insistînd mereu
Şi şansa te va ajuta
Să te opreşti e o greşeală
Să zici că totul s-a terminat
Visînd pînă la urmă
Mereu ceva
Cînd nori se strîng
Peste a ta viaţă
Şi gînduri negre
Mintea îţi face
În viaţă apare
Mereu o rază
Ce nu din soare
Mereu răsare
Cînd totul crezi
Că ia sfîrşit
Răsare totuşi
Mereu ceva
Regret
Regret din urmă totul
Acum cînd mă gîndesc
Trecutul fără urmă
Mă doare azi mai rău
Venind cu ură şi revoltă
Plîngîndu-mi singur soarta
Cu lacrimi de durere
Încerc curaj să-mi fac
Şi drumul cel din urmă
Cu frică azi îl calc
Sperînd că poate totuşi
Trecutul îl îndrept
Şi totul să reintre
Pe drumul din trecut
Ce cale n-am urmat
Şi azi regret şi plîng
Cînd drumul este înfundat
Iar gîndul sfărîmat
Şi gîndul negru curge
Prin sufletul meu întristat
