DOR DE TINE
Către tine zboară azi
Gîndul meu iară
Ca ieri şi întotdeauna
De cînd ne ştim întruna
Clipă de clipă
De tine îmi este dor
Sufletul meu te cere
De nu pot să mor
De dor plîng şi strig
Că tu eşti prezentă
În suflet şi-n gînd
De al tău dor plîng
luni, 27 iulie 2009
vineri, 10 iulie 2009
POLITICĂ
Funcţiile mass-media
Analistul politic Harold Lasswell menţionează trei funcţiuni ale mass-media: supravegherea lumii pentru prezentarea evenimentelor aflate în derulare, interpretarea sensului evenimentelor şi socializarea indivizilor în mediul lor cultural.
Supravegherea poate fi de două feluri: publică şi privată. Supravegherea publică ridică problemele civice şi stimulează trecerea la acţiune. Oamenii din presă determină care sunt ştirile momentului ce evenimente politice vor fi urmărite sau nu. Decizia lor afectează întîmplările şi persoanele care vor fi incluse în centrul atenţiei pentru discuţile şi activităţile politice ulterioare. În afara faptului că în chestiunile importante de interes public mass-media atrage atenţia mai oferă şi indicii cu privire la importanţa unei probleme anume. Temele cu o importanţă mai mare sunt prezentate pe larg în prima pagină a ziarelor cu titluri mari şi bogat ilustrate ori în cadrul unor emisiuni speciale la radio şi televiziune. Prin faptul că prezintă un individ sau o instituţie, mass-media poate conferi acesteia un statut. Pentru că atenţia mijloacelor de informare este hotărîtoare succesului politic, actorii de pe şcena politică crează, cu bună ştiinţă, situaţii care pot atrage atenţia presei. Ele pot varia de la conferinţe de presă anunţate şi atunci cînd nu există nimic ce ar merita să fie anunţat, pînă la atacul fizic asupra unor persoane sau bunuri menite să determine o anumită cauză. Supravegherea privată dă posibilitatea cetăţeanului de rînd să ignore impactul mai amplu al ştirilor pe care la citeşte, le ascultă sau le urmăreşte. Cetăţenii folosesc mijloacele de informare în masă pentru a menţine controlul strîns a ceea ce ei consideră mai important. Alte funcţii private ale mass-media pentru omul obişnuit pot fi cele de divertisment, companie, modalităţi de petrecere a timpului liber. Prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă oamenii pot participa la evenimentele politice ale momentului.
Mass-media nu numai că supraveghează desfăşurarea evenimentelor cotidiene aducîndu-le în atenţia publică sau privată, ci le interpretează sensul, le aşază în context şi speculează cu privire la consecinţele lor. Marea majoritate a incidentelor se prezintă unei multitudini de interpretări, în funcţie de valoarea şi experienţa celui care le interpretează. Sugerînd relaţile între diverse evenimente şi cauzele lor presa poate forma opinii chiar şi fără a spune auditorului ce să creadă sau la ce să se gîndească.
A treia funcţie fundamentală a mass-media este socializarea politică. Aceasta presupune învăţarea principalelor valori elementare şi a direcţiilor fundamentale pentru pergătirea individului în vedrea acţiunii de integrare în mediul cultural. Informaţile din mass-media oferă ingredientele pe care oamenii le utilizează pentru a-şi ajusta atitudinile existente şi opiniile pentru a ţine pasul cu lunea într-o continuă schimbare. Ea trebuie creditată cu mare parte din socializarea continuă şi resocializarea adulţilor.
Analistul politic Harold Lasswell menţionează trei funcţiuni ale mass-media: supravegherea lumii pentru prezentarea evenimentelor aflate în derulare, interpretarea sensului evenimentelor şi socializarea indivizilor în mediul lor cultural.
Supravegherea poate fi de două feluri: publică şi privată. Supravegherea publică ridică problemele civice şi stimulează trecerea la acţiune. Oamenii din presă determină care sunt ştirile momentului ce evenimente politice vor fi urmărite sau nu. Decizia lor afectează întîmplările şi persoanele care vor fi incluse în centrul atenţiei pentru discuţile şi activităţile politice ulterioare. În afara faptului că în chestiunile importante de interes public mass-media atrage atenţia mai oferă şi indicii cu privire la importanţa unei probleme anume. Temele cu o importanţă mai mare sunt prezentate pe larg în prima pagină a ziarelor cu titluri mari şi bogat ilustrate ori în cadrul unor emisiuni speciale la radio şi televiziune. Prin faptul că prezintă un individ sau o instituţie, mass-media poate conferi acesteia un statut. Pentru că atenţia mijloacelor de informare este hotărîtoare succesului politic, actorii de pe şcena politică crează, cu bună ştiinţă, situaţii care pot atrage atenţia presei. Ele pot varia de la conferinţe de presă anunţate şi atunci cînd nu există nimic ce ar merita să fie anunţat, pînă la atacul fizic asupra unor persoane sau bunuri menite să determine o anumită cauză. Supravegherea privată dă posibilitatea cetăţeanului de rînd să ignore impactul mai amplu al ştirilor pe care la citeşte, le ascultă sau le urmăreşte. Cetăţenii folosesc mijloacele de informare în masă pentru a menţine controlul strîns a ceea ce ei consideră mai important. Alte funcţii private ale mass-media pentru omul obişnuit pot fi cele de divertisment, companie, modalităţi de petrecere a timpului liber. Prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă oamenii pot participa la evenimentele politice ale momentului.
Mass-media nu numai că supraveghează desfăşurarea evenimentelor cotidiene aducîndu-le în atenţia publică sau privată, ci le interpretează sensul, le aşază în context şi speculează cu privire la consecinţele lor. Marea majoritate a incidentelor se prezintă unei multitudini de interpretări, în funcţie de valoarea şi experienţa celui care le interpretează. Sugerînd relaţile între diverse evenimente şi cauzele lor presa poate forma opinii chiar şi fără a spune auditorului ce să creadă sau la ce să se gîndească.
A treia funcţie fundamentală a mass-media este socializarea politică. Aceasta presupune învăţarea principalelor valori elementare şi a direcţiilor fundamentale pentru pergătirea individului în vedrea acţiunii de integrare în mediul cultural. Informaţile din mass-media oferă ingredientele pe care oamenii le utilizează pentru a-şi ajusta atitudinile existente şi opiniile pentru a ţine pasul cu lunea într-o continuă schimbare. Ea trebuie creditată cu mare parte din socializarea continuă şi resocializarea adulţilor.
POLITICĂ
Mass-media şi importanţa politică
Ceea ce se relatează la ştiri joacă adeseori un rol important în modelarea percepţiei despre realitate a milioane de oameni din toate domeniile vieţii. Mass-media serveşte adeseori drept model de atitudine şi comportament. Capacitatea de a atrage un public atît de vast, atît oameni obişnuiţi, cît şi elitele politice, constituie unul dintre ingredientele majore ale puterii mass-mrdia. Mijloacele de comunicare în masă oferă o audienţă naţională acelor grupuri sau indivizi pe care ele înseşi îi aleg. Mesajele dezbătute prin intermediul mass-mrdia se preocupă de cele mai importante aspecte ale vieţii sociale şi politice ale naţiunii. Oamenii se bazează pe ea pentru că informaţiile oferite pe care, în general, le consideră a fi credibile. Imaginile mediatice sunt extrem de puternice, mai ales atunci cînd implică aspecte din viaţă pe care oamenii nu le pot experimenta decît prin intermediul mijloacelor de informare în masă şi nu în mod direct, în propiul mediu social. Aspectele din vieţile personale şi profesionale ale politicienilor nu sunt exprimate de obicei în mod direct. În schimb, percepţia populaţiei aspra acestor aspecte este este modelată în mare parte de felul în care imaginile prezentate la ştiri sau în articolele din presa scrisă.
Ceea ce se relatează la ştiri joacă adeseori un rol important în modelarea percepţiei despre realitate a milioane de oameni din toate domeniile vieţii. Mass-media serveşte adeseori drept model de atitudine şi comportament. Capacitatea de a atrage un public atît de vast, atît oameni obişnuiţi, cît şi elitele politice, constituie unul dintre ingredientele majore ale puterii mass-mrdia. Mijloacele de comunicare în masă oferă o audienţă naţională acelor grupuri sau indivizi pe care ele înseşi îi aleg. Mesajele dezbătute prin intermediul mass-mrdia se preocupă de cele mai importante aspecte ale vieţii sociale şi politice ale naţiunii. Oamenii se bazează pe ea pentru că informaţiile oferite pe care, în general, le consideră a fi credibile. Imaginile mediatice sunt extrem de puternice, mai ales atunci cînd implică aspecte din viaţă pe care oamenii nu le pot experimenta decît prin intermediul mijloacelor de informare în masă şi nu în mod direct, în propiul mediu social. Aspectele din vieţile personale şi profesionale ale politicienilor nu sunt exprimate de obicei în mod direct. În schimb, percepţia populaţiei aspra acestor aspecte este este modelată în mare parte de felul în care imaginile prezentate la ştiri sau în articolele din presa scrisă.
POLITICĂ
Procesul de evaluare
Dacă de exemplu , candidaţii la preşedenţie fac campanie într-o anumită zi, nu este posibil ca postul naţional sau local să îi prezinte pe toţi. Astfel, întreaga zi ar fi ocupată numai de acea emisiune politică. La fel şi în presa scrisă, nu fiecare candidat va putea fi prezentat pe prima pagină. Judecăţile de valoare ale mijloacelor de informare în masă hotărăsc asupra problemelor şi persoanelor care vor fi prezentate, cît şi asupra spaţiului ce îl vor primi şi în ce mod vor apărea. Cine va beneficia de cea mai amplă prezentare? Este o chestiune la discreţia totală a presei. „Procesul de evaluare” funcţionează pe parcursul campaniei pe măsură ce editorii, producătorii şi receptorii decid cine merită să fie prezentat şi cine nu. Cînd presa alege dintre cei plasaţi pe primele locuri la debutul unei campanii, acest lucru modifică strategiea politică în mod semnificativ. Un candidat trebuie să se dovedească activ la începutul campaniei electorale şi să atragă atenţia presei. Cel ce aşteaptă pînă la sfîrşitul primei faze pentru a-şi concentra atacul asupra contracandidaţilor riscă deja ca presa să-l scoată din jocul politic. Presei îi place să stabilească învingătorii din campanie încă de la începutul ei. Dacă nu eşti situat printre primii încă de la început ai toate şansele să fii uitat pe parcurs. Candidaţii ştiu că nominalizarea lor de către presă ca fiind reprezentativi este mare. Alegătorii care nu vor să-şi piardă timpul cu o studiere atentă a politicii urmăresc mijloacele mass-media pentru a fi ghidaţi în privinţa candidaţilor cu cele mai mari şanse. Printre alegătorii devotaţi există o predispoziţie să aleagă pe cei cu şanse reale de cîstig.
Dacă de exemplu , candidaţii la preşedenţie fac campanie într-o anumită zi, nu este posibil ca postul naţional sau local să îi prezinte pe toţi. Astfel, întreaga zi ar fi ocupată numai de acea emisiune politică. La fel şi în presa scrisă, nu fiecare candidat va putea fi prezentat pe prima pagină. Judecăţile de valoare ale mijloacelor de informare în masă hotărăsc asupra problemelor şi persoanelor care vor fi prezentate, cît şi asupra spaţiului ce îl vor primi şi în ce mod vor apărea. Cine va beneficia de cea mai amplă prezentare? Este o chestiune la discreţia totală a presei. „Procesul de evaluare” funcţionează pe parcursul campaniei pe măsură ce editorii, producătorii şi receptorii decid cine merită să fie prezentat şi cine nu. Cînd presa alege dintre cei plasaţi pe primele locuri la debutul unei campanii, acest lucru modifică strategiea politică în mod semnificativ. Un candidat trebuie să se dovedească activ la începutul campaniei electorale şi să atragă atenţia presei. Cel ce aşteaptă pînă la sfîrşitul primei faze pentru a-şi concentra atacul asupra contracandidaţilor riscă deja ca presa să-l scoată din jocul politic. Presei îi place să stabilească învingătorii din campanie încă de la începutul ei. Dacă nu eşti situat printre primii încă de la început ai toate şansele să fii uitat pe parcurs. Candidaţii ştiu că nominalizarea lor de către presă ca fiind reprezentativi este mare. Alegătorii care nu vor să-şi piardă timpul cu o studiere atentă a politicii urmăresc mijloacele mass-media pentru a fi ghidaţi în privinţa candidaţilor cu cele mai mari şanse. Printre alegătorii devotaţi există o predispoziţie să aleagă pe cei cu şanse reale de cîstig.
POLITICĂ
Stabilirea agendei
Fiind cea mai constantă sursă de informaţii pentru public, presa poate face multe pentru stabilirea unor agende naţionale. Mijloacele de informare în masă nu impun ideologii, dar atrag atenţia publicului asupra unor anumite probleme.Relatarea de pe prima pagină sau ştirea zilei ajunge instantaneu să reprezinte cele mai importante evenimente pentru consumatorul de ştiri. Atribuirea unei anumite semnificaţii este o funcţie a discernămîntului editorialistic al organelor de presă. Să presupunem că un candidat la preşedenţie ţine un discurs despre problemele A, B şi C el consideră că problema A este cea mai importantă pentru public, dar organul de presă ia hotărîrea să pună accentul asupra problemelor B şi C în mod deosebit. Fiind un consumator de ştiri, cetăţeanul va fi predispus să acorde mai multă importanţă prezentărilor din mass-media. În felul acesta cetăţeanul s-ar putea nici să nu afle vreodată de prioritîţile candidatului la preşedenţie. Electoratul este în întregime la îndemîna evaluărilor mijloacelor de informare în masă care stabilesc importanţa relativă a afirmaţiilor unui politician.
Fiind cea mai constantă sursă de informaţii pentru public, presa poate face multe pentru stabilirea unor agende naţionale. Mijloacele de informare în masă nu impun ideologii, dar atrag atenţia publicului asupra unor anumite probleme.Relatarea de pe prima pagină sau ştirea zilei ajunge instantaneu să reprezinte cele mai importante evenimente pentru consumatorul de ştiri. Atribuirea unei anumite semnificaţii este o funcţie a discernămîntului editorialistic al organelor de presă. Să presupunem că un candidat la preşedenţie ţine un discurs despre problemele A, B şi C el consideră că problema A este cea mai importantă pentru public, dar organul de presă ia hotărîrea să pună accentul asupra problemelor B şi C în mod deosebit. Fiind un consumator de ştiri, cetăţeanul va fi predispus să acorde mai multă importanţă prezentărilor din mass-media. În felul acesta cetăţeanul s-ar putea nici să nu afle vreodată de prioritîţile candidatului la preşedenţie. Electoratul este în întregime la îndemîna evaluărilor mijloacelor de informare în masă care stabilesc importanţa relativă a afirmaţiilor unui politician.
POLITICĂ
Politicienii şi accesul la mijloacele de informare
Mijloacele de informare au mărit influenţa abordării orientate spre individ în procesul electoral. Acum alegătorii, prin mass-media, privesc cu atenţie mai mulţi candidaţi şi nu ajung în cabina de vot, în ziua alegerilor, cu impresiile impuse de apartenenţa la unul dintre partide.Fluxul mesajelor politice îi determină pe alegători să se bazeze pe presă în loc de partide, ca sursă de informare cu privire la candidaţi şi problemele puse de aceştia. Candidaţii reacţionează faţă de acest proces printr-o tot mai redusă identificare cu partidul, concentrîndu-se asupra utilizării mass-media ca principal canal de atragere a electoratului. În ce măsură mijloacele de informare în masă au devenit participanţi şi nu doar prezentatori ai proceselor politice. Presa ajută publicul, descrind ceea ce se întîmplă pe şcenă. În acest fel mijloacele de informare în masă sunt prezentatori, interlocutori ai auditoriului şi nu actori. Deoarece a crescut rolul presei în politică, angajaţii mijloacelor de informare în masă pot ajunge pînă la nivelul la care abandonează publicul şi intră în rîndul actorilor. Presa decide candidaţii credibili, problemele importante, candidaturile care merită atenţia alegătorilor şi cele care pot fi ignorate.
Mijloacele de informare au mărit influenţa abordării orientate spre individ în procesul electoral. Acum alegătorii, prin mass-media, privesc cu atenţie mai mulţi candidaţi şi nu ajung în cabina de vot, în ziua alegerilor, cu impresiile impuse de apartenenţa la unul dintre partide.Fluxul mesajelor politice îi determină pe alegători să se bazeze pe presă în loc de partide, ca sursă de informare cu privire la candidaţi şi problemele puse de aceştia. Candidaţii reacţionează faţă de acest proces printr-o tot mai redusă identificare cu partidul, concentrîndu-se asupra utilizării mass-media ca principal canal de atragere a electoratului. În ce măsură mijloacele de informare în masă au devenit participanţi şi nu doar prezentatori ai proceselor politice. Presa ajută publicul, descrind ceea ce se întîmplă pe şcenă. În acest fel mijloacele de informare în masă sunt prezentatori, interlocutori ai auditoriului şi nu actori. Deoarece a crescut rolul presei în politică, angajaţii mijloacelor de informare în masă pot ajunge pînă la nivelul la care abandonează publicul şi intră în rîndul actorilor. Presa decide candidaţii credibili, problemele importante, candidaturile care merită atenţia alegătorilor şi cele care pot fi ignorate.
POLITICĂ
Controlul financiar-economic
Deşi la modul ideal piaţa ar trebui să stimuleze apariţia ideilor noi şi să provoace dialogul public, elita financiară care are frîele acestui joc se împotriveşte tocmai acestui principiu. Proprietarii marilor companii de presă sunt în mare parte conservatori şi au opinii de dreapta, în timp ce redactorii şi conducerea de la vîrful aceloraşi companii de presă sunt selectaţi tot pe criteriul cenzurii ideatice.Firmele de publicitate exercită şi ele o presiune, o cenzură cu mult mai puternică decît cea a statului. În relaţia cu patronii de presă jurnaliştii sunt la fel de vulnerabili în raport cu interesul privat precum în relaţia cu statul atunci cînd este vorba de ideologiea dominantă. Intrarea pe piaţa mass-media este din ce în ce mai dificilă tocmai din motive ţinînd de costurile ridicate ale pornirii unui nou instrument informaţional şi de condiţiile dure impuse de marile companii de presă. Puterea privată, exercitată prin presiunile economice şi publicitare, limitează şi ea libertatea individului, stimulînd anumite idei şi împiedicînd manifesterea altora. Agresiunea privată a marilor companii de presă are şi avantajul de a scăpa de sub controlul public, invocînd tocmai libertatea cetăţenească.
Deşi la modul ideal piaţa ar trebui să stimuleze apariţia ideilor noi şi să provoace dialogul public, elita financiară care are frîele acestui joc se împotriveşte tocmai acestui principiu. Proprietarii marilor companii de presă sunt în mare parte conservatori şi au opinii de dreapta, în timp ce redactorii şi conducerea de la vîrful aceloraşi companii de presă sunt selectaţi tot pe criteriul cenzurii ideatice.Firmele de publicitate exercită şi ele o presiune, o cenzură cu mult mai puternică decît cea a statului. În relaţia cu patronii de presă jurnaliştii sunt la fel de vulnerabili în raport cu interesul privat precum în relaţia cu statul atunci cînd este vorba de ideologiea dominantă. Intrarea pe piaţa mass-media este din ce în ce mai dificilă tocmai din motive ţinînd de costurile ridicate ale pornirii unui nou instrument informaţional şi de condiţiile dure impuse de marile companii de presă. Puterea privată, exercitată prin presiunile economice şi publicitare, limitează şi ea libertatea individului, stimulînd anumite idei şi împiedicînd manifesterea altora. Agresiunea privată a marilor companii de presă are şi avantajul de a scăpa de sub controlul public, invocînd tocmai libertatea cetăţenească.
POLITICĂ
Controlul politic
În urma modificărilor apărute în viaţa societăţii datorate avîntului mijloacelor de informare în masă precum şi rolul căpătat de acestea în viaţa societăţii politicul tinde permanent spre restrîngerea capacităţii mass-media de a activa ideologic. Pentru a menţine un control strict asupra mijloacelor de informare, Puterea poate exercita două tipuri de control: legislativ şi administrativ. Controlul legislativ este cel mai agresiv şi mai vizibil. Printr-o legislaţie limitativă jurnaliştilor li se restrînge accesul la anumite informaţii, li se impune o conduită comunicaţională generatoare de dependenţă şi li se oferă un cadru închis de activitate şi mişcare. Controlul administrativ, acţionează prin stimularea unei „anumite părţi a presei”, conformă cu politicile şi ideologiile clasei conducătoare, prin acordarea de scutiri fiscsle, prin încurajarea privatizării sau a concesionării către persoanele aflate în imediata apropiere a conducerii partidelor de guvernămînt. Aceste două tipuri de control pot fi: fie restrictiv, fie stimulativ. Controlul de tip restrictiv se poate realiza prin restrîngerea accesului la frecvenţele de radio şi televiziune, prin impunerea unui monopol pentru staţiile de amplificare sau pentru companiile de difuzare a presei şi în cel mai grav mod, prin constituirea unor monopoluri informaţionale prin restricţii împise de agenţiile de monitorizare a presei.Un alt mijloc de control este controlul surselor informaţionale. Un ziarist lipsit de informaţii devine în timp prea puţin credibil, iar Puterea poate să restrîngă accesul la date şi materiale concrete apelînd la „secretul de stat”. Libertatea de informare a fiecărui cetăţean, inclusiv a ziaristului, poate fi limitată sau împiedicată prin metode greoaie de obţinere a informaţiilor sau prin excepţii de la regulă, care scot de sub controlul public anumite fapte sau persoane. În plus legile privind calomnia, insulta sau lezarea imaginii publice pot acţiona ca factori de stres pentru blocarea proceselor de informare. Principiul publicităţii rămîne totuşi ca o garanţie a protejării informării publice. Oricare persoană intrată de bună voie într-o poziţie oficială, într-o carieră ce presupune expunerea sau într-o acţiune ce solicită atenţia publică , renunţă odată cu aceasta la drepturile sale individuale şi la intimitatea personală, fiind conştientă de criticile, opiniile contrare sau de reprezentările eronate ale imagimii sale.
În urma modificărilor apărute în viaţa societăţii datorate avîntului mijloacelor de informare în masă precum şi rolul căpătat de acestea în viaţa societăţii politicul tinde permanent spre restrîngerea capacităţii mass-media de a activa ideologic. Pentru a menţine un control strict asupra mijloacelor de informare, Puterea poate exercita două tipuri de control: legislativ şi administrativ. Controlul legislativ este cel mai agresiv şi mai vizibil. Printr-o legislaţie limitativă jurnaliştilor li se restrînge accesul la anumite informaţii, li se impune o conduită comunicaţională generatoare de dependenţă şi li se oferă un cadru închis de activitate şi mişcare. Controlul administrativ, acţionează prin stimularea unei „anumite părţi a presei”, conformă cu politicile şi ideologiile clasei conducătoare, prin acordarea de scutiri fiscsle, prin încurajarea privatizării sau a concesionării către persoanele aflate în imediata apropiere a conducerii partidelor de guvernămînt. Aceste două tipuri de control pot fi: fie restrictiv, fie stimulativ. Controlul de tip restrictiv se poate realiza prin restrîngerea accesului la frecvenţele de radio şi televiziune, prin impunerea unui monopol pentru staţiile de amplificare sau pentru companiile de difuzare a presei şi în cel mai grav mod, prin constituirea unor monopoluri informaţionale prin restricţii împise de agenţiile de monitorizare a presei.Un alt mijloc de control este controlul surselor informaţionale. Un ziarist lipsit de informaţii devine în timp prea puţin credibil, iar Puterea poate să restrîngă accesul la date şi materiale concrete apelînd la „secretul de stat”. Libertatea de informare a fiecărui cetăţean, inclusiv a ziaristului, poate fi limitată sau împiedicată prin metode greoaie de obţinere a informaţiilor sau prin excepţii de la regulă, care scot de sub controlul public anumite fapte sau persoane. În plus legile privind calomnia, insulta sau lezarea imaginii publice pot acţiona ca factori de stres pentru blocarea proceselor de informare. Principiul publicităţii rămîne totuşi ca o garanţie a protejării informării publice. Oricare persoană intrată de bună voie într-o poziţie oficială, într-o carieră ce presupune expunerea sau într-o acţiune ce solicită atenţia publică , renunţă odată cu aceasta la drepturile sale individuale şi la intimitatea personală, fiind conştientă de criticile, opiniile contrare sau de reprezentările eronate ale imagimii sale.
POLITICĂ
Controlul mass-media
Forţa şi capacitatea de presiune a mijloacelor mass-media exercitate asupra societăţii este dată din patru direcţii: economică, simbolică, coercitivă şi politică. În sens economic, mass-media constituie un factor de presiune puternic asupra mijloacelor de informare, legile pieţei influenţînd procesele de comunicare. La nuvelul simbolic, mass-media este considerată drept principalul factor de transmitere a ideilor fiind singura în stare să socializeze indivizii prin forţa sa integratoare în societate. Mass-media devine purtătoarea valorilor democratice pozitive în sensul că, educă cetăţenii în spiritul civic, dar partea ei negativă rămîne dependenţa de proprietarii ei faţă de lumea afacerilor şi faţă dorinţţele firmelor care-i aduc publicitate.Presiunea politicului este cea mai puternică dintre atribuţiile preluate de mijloacele de comunicare în masă. O mare parte dintre funcţiile partidelor politice precum stimularea publicului, crearea unei identităţi ideologice, mobilizarea electorală, selectarea candidaţilor au fost trecute în sfera mediatică. Cea mai importantă atribuţie a instituţiei partidului politic, crearea unui mijloc de comunicare între Putere şi cetăţeni a fost asumată de către presă. Mijloacele de comunicare au dat legitimitate democraţiei prin accesul liber al alegătorilor la informaţii transformînd sistemele politice într-un fenomen secundar al existenţei sociale.
Forţa şi capacitatea de presiune a mijloacelor mass-media exercitate asupra societăţii este dată din patru direcţii: economică, simbolică, coercitivă şi politică. În sens economic, mass-media constituie un factor de presiune puternic asupra mijloacelor de informare, legile pieţei influenţînd procesele de comunicare. La nuvelul simbolic, mass-media este considerată drept principalul factor de transmitere a ideilor fiind singura în stare să socializeze indivizii prin forţa sa integratoare în societate. Mass-media devine purtătoarea valorilor democratice pozitive în sensul că, educă cetăţenii în spiritul civic, dar partea ei negativă rămîne dependenţa de proprietarii ei faţă de lumea afacerilor şi faţă dorinţţele firmelor care-i aduc publicitate.Presiunea politicului este cea mai puternică dintre atribuţiile preluate de mijloacele de comunicare în masă. O mare parte dintre funcţiile partidelor politice precum stimularea publicului, crearea unei identităţi ideologice, mobilizarea electorală, selectarea candidaţilor au fost trecute în sfera mediatică. Cea mai importantă atribuţie a instituţiei partidului politic, crearea unui mijloc de comunicare între Putere şi cetăţeni a fost asumată de către presă. Mijloacele de comunicare au dat legitimitate democraţiei prin accesul liber al alegătorilor la informaţii transformînd sistemele politice într-un fenomen secundar al existenţei sociale.
POLITICĂ
Reglementări privind campania electorală
Legea electorală reglementează modul de desfăşurare al campaniei electorale, precizînd atît mijloacele cît şi acţiunile ce pot fi folosite, cît şi tipurile de comportament permise şi nepermise din partea actorilor politici şi a canalelor mass-media. Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de data desfăşurării alegerilor şi se încheie în ziua de sîmbătă care precede data alegerilor, la ora 7:00. Accesul orcărui candidat, de tip individual sau organizaţional, la serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune este garantat şi gratuit. Obligaţia tuturor furnizorilor de programe audiovizuale, publice şi private, este aceea de a asigura „desfăşurarea unei campanii electorale, echilibrate şi corecte“ pentru toţi actori politici implicaţi. Avînd în vedere acest fapt, se remarcă accentul deosebit pe care legea îl acordă campaniei electorale mediatice, mare parte dintre prevederi încercînd să reglementeze conţinutul şi modul de desfăşurare al emisiunilor de ştiri, al celor cu caracter electoral şi al dezbaterilor electorale, precum şi accesul candidaţilor la serviciile publice şi private de radiodifuziune şi televiziune prin repartizarea timpilor de antenă. Astfel, pentru a oferi doar un exemplu, în cazul televiziunii şi radioului public, pe baza listelor de candidaturi întocmite de către Biroul Electoral Central o comisie parlamentară special constituită acordă timpii de antenă partidelor politice, alianţelor politice sau alianţele electorale ale acestora, în funcţie de numărul de liste complete de candidaturi definitive, cumulate pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Atît prevederile conţinute în Legea nr. 373/2004 cît şi reglementările introduse de CNA au impus o anumită conduită moderatorilor şi invitaţilor în cadrul emisiunilor şi dezbaterilor electorale, scopul fiind acela de diminuare al campaniei negative. Consecinţele se regăsesc în primul rînd la nivelul comunicării politice şi al strategiei actorilor implicaţi în campania electorală.
Legea electorală reglementează modul de desfăşurare al campaniei electorale, precizînd atît mijloacele cît şi acţiunile ce pot fi folosite, cît şi tipurile de comportament permise şi nepermise din partea actorilor politici şi a canalelor mass-media. Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de data desfăşurării alegerilor şi se încheie în ziua de sîmbătă care precede data alegerilor, la ora 7:00. Accesul orcărui candidat, de tip individual sau organizaţional, la serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune este garantat şi gratuit. Obligaţia tuturor furnizorilor de programe audiovizuale, publice şi private, este aceea de a asigura „desfăşurarea unei campanii electorale, echilibrate şi corecte“ pentru toţi actori politici implicaţi. Avînd în vedere acest fapt, se remarcă accentul deosebit pe care legea îl acordă campaniei electorale mediatice, mare parte dintre prevederi încercînd să reglementeze conţinutul şi modul de desfăşurare al emisiunilor de ştiri, al celor cu caracter electoral şi al dezbaterilor electorale, precum şi accesul candidaţilor la serviciile publice şi private de radiodifuziune şi televiziune prin repartizarea timpilor de antenă. Astfel, pentru a oferi doar un exemplu, în cazul televiziunii şi radioului public, pe baza listelor de candidaturi întocmite de către Biroul Electoral Central o comisie parlamentară special constituită acordă timpii de antenă partidelor politice, alianţelor politice sau alianţele electorale ale acestora, în funcţie de numărul de liste complete de candidaturi definitive, cumulate pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Atît prevederile conţinute în Legea nr. 373/2004 cît şi reglementările introduse de CNA au impus o anumită conduită moderatorilor şi invitaţilor în cadrul emisiunilor şi dezbaterilor electorale, scopul fiind acela de diminuare al campaniei negative. Consecinţele se regăsesc în primul rînd la nivelul comunicării politice şi al strategiei actorilor implicaţi în campania electorală.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)